Lucrare de Ion Grigorescu, expusă în exteriorul galeriei Mercy din Timișoara
Proiectul „MNArT Open View” prezintă publicului, începând cu 25 septembrie 2022, în exteriorul galeriei Mercy, o operă de artă realizată de artistul Ion Grigorescu, un reper al avangardei postbelice românești. Lucrarea provine dintr-o colecție privată.
Lucrarea provine din colecția dr. Sorin Costina și este prima lucrare achiziționată de la Ion Grigorescu, în anul 1972.
„Muzeul Național de Artă Timișoara dorește să onoreze acest valoros artist, în paralel cu Muzeul Național de Artă Contemporană din București, care în perioada 2021-2022 prezintă iubitorilor de artă o a doua ediție a retrospectivei dedicate lui Ion Grigorescu, o expoziție de mare anvergură”, se arată într-un comunicat remis Curatorial.ro.
„Satele verticale” în arta lui Ion Grigorescu
Titlul „Interior de bloc” (original „Ziua”, modificat ulterior de artist) face aluzie la realitatea trăită de un mare procent al populației fostului Bloc Estic, care locuia în aceste „sate verticale”. Primele asemenea cămine muncitorești și-au făcut apariția în U.R.S.S, în anii ’20, ele fiind proiectate de arhitecții constructiviști ca locuințe colective cu spații de agrement comune, menite să încurajeze socializarea între locatari, promovând un nou model de societate. Odată cu alunecarea comunismului de la utopie la distopie, aceste idealuri au fost corupte, ele ignorând natura umană, care înclina spre dorința de intimitate.
Aflat mereu în contradicție cu valorile promovate de arta epocii, Ion Grigorescu abordează teme tabu descurajate la momentul respectiv. Corpul uman exercită o mare fascinație asupra artistului, astfel putem observa o paralelă între nudurile care apar în această lucrare și seriile fotografice realizate de artist în anii ’70, în care își folosește propriul corp gol pentru a-și împinge limitările în numele artei.
Pe spatele tabloului este inscripționată litera „R”, deoarece aceasta lucrare a fost respinsă de Uniunea Artiștilor Plastici. Analizând acest însemn, ne confruntăm cu același refuz pe care Ion Grigorescu l-a trăit de nenumărate ori la începutul carierei, în „Epoca de aur”. Aceste îngrădiri l-au forțat pe artist să se retragă în intimitatea studioului său de unde a realiat scurt-metraje și performance-uri care criticau abuzurile societății românești. Singurii care puteau viziona aceste manifestații erau persoanele apropiate și colaboratorii artistului. În pofida acestor dificultăți, artistul reușește să găsească soluții inovatoare pentru a se exprima.
