Muzeele românești, între importante lipsuri din colecție și gestiuni intacte – analiză

Muzee subordonate Ministerului Culturii și Primăriei Municipiului București au răspuns solicitării curatorial.ro cu privire la modul în care sunt verificate și asigurate colecțiile, la rezultatele celor mai recente inventare și la siguranța exponatelor.

La începutul anului, în contextul constatării unor pierderi importante la mari muzee ale lumii, între care British Museum, care a constatat furtul și distrugerea a aproximativ 1.800 de obiecte prețioase, curatorial.ro a inițiat o cercetare privind patrimoniul unora dintre cele mai importante muzee ale țării: Muzeul Național de Artă al României (MNAR), Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), Muzeul Național Brukenthal, Muzeul de Artă din Complexul Muzeal Național Moldova Iași, Muzeul Național de Artă Timișoara (MNArT), Muzeul Național de Istorie a României și Muzeul Municipiului București.

Pe parcursul a mai bine de două luni și jumătate, mult după expirarea termenului legal de răspuns la solicitări în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informatii de interes public, Ministerul Culturii – care a fost de asemenea destinatar al unei astfel de cereri – și Muzeul Național de Artă al României nu au oferit răspunsuri.

Astfel, analiza curatorial.ro are la bază informații venite de la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), Muzeul Național Brukenthal, Muzeul Național de Artă Timișoara (MNArT), Muzeul de Artă din cadrul Complexului Muzeal Național Moldova Iași, Muzeul Național de Istorie a României și Muzeul Municipiului București.

Inventar

Când a fost cel mai recent efectuat inventarul întregii colecții a muzeului, cu ce frecvență este verificată aceasta și despre câte piese este vorba? Dacă unele muzee au oferit date exacte, altele au făcut trimitere la lege fără a preciza dacă a fost respectată.

Finalizarea inventarului centralizat al tuturor colecțiilor/ obiectelor de artă din patrimoniul MNAC a avut loc la finele anului 2020 – începutul anului 2021. Conform legislației incidente în domeniu, au transmis reprezentanții muzeului, colecțiile/ obiectele se inventariază la fiecare trei ani. Aici au fost constatate lipsuri încă de la înființarea muzeului.

Cât privește inventarierea patrimoniului Muzeului Național Brukenthal, instituția a transmis că se efectuează conform prevederilor Ordinului nr. 2035 din 18 aprilie 2000 și a Normelor metodologice privind evidența, gestiunea și inventariere bunurilor culturale deținute de muzee, colecții publice, case memoriale, centre de cultură și alte unități de profil. În cazul Muzeului Național Brukenthal – o dată la 7 ani – deoarece deține un mare număr de piese în colecțiile gestionate. În inventarele Muzeului Național Brukenthal sunt înregistrate 1.617.663 piese, potrivit instituției.
„În evidențele contabile ce reflectă gestiunile aflate în colecțiile Muzeului Național Brukenthal nu s-au înregistrat lipsuri”.

La MNArT, inventarierea colecțiilor este efectuată tot la fiecare trei ani. Cel mai recent inventar a avut loc în 2022, evidențiind o lipsă de șapte obiecte de patrimoniu în valoare totală de 14.905,25 lei.

Tot în 2022 a fost verificată și colecția de la Muzeul de Artă din cadrul Complexului Muzeal Național Moldova Iași. Aici au fost înregistrate 540 de lucrări de sculptură, 4.691 lucrări de grafică, 3.665 lucrări de pictură, plus un important fond documentar. Muzeul are o colecție de 10.083 de piese. Inventarul este efectuat o dată la trei ani sau ori de câte ori este nevoie. În urma celui mai recent inventar nu au fost constatate nereguli, nici lipsuri, au mai transmis reprezentanții muzeului din Iași.

La MNIR, colecția este verificată „conform legii” sau la nevoie. Inventarierea patrimoniului se face conform prevederilor legale în vigoare, la intervalele de timp stabilite în actele normative, în funcție de dimensiunea fiecărei gestiuni. Nu poate fi efectuată inventarierea în același timp a întregii colecții, au explicat reprezentanții instituției.
În luna ianuarie, spre exemplu, se afla în inventariere colecția Cabinetului Numismatic și colecția Ceramică. Separat, era inventariată Colecția Filatelică a României. În registrul inventar al MNIR sunt înregistrate 398.459 poziții (sau numere de inventar). Separat, este înregistrată Colecția Filatelică a României (care are mai mult de 16 milioane de bunuri; numărul exact va fi stabilit la finalizarea inventarierii).
„Au fost reevaluate bunurile de patrimoniu, acolo unde a fost cazul și s-au înregistrat individual conform legislației (anterior, la un număr de inventar puteau fi mai multe obiecte, numerotate – de exemplu, în cazul unui tezaur monetar). În urma încheierii ultimelor inventare ale colecțiilor MNIR, nu s-au constatat lipsuri. În cazul în care ar exista așa ceva, se vor lua măsurile prevăzute de lege”. Nu au fost constatate nici deteriorări ale bunurilor culturale în cazul transportului, împrumuturilor ori depozitării lor, au declarat reprezentanții MNIR.

Muzeul Municipiului București a comunicat faptul că solicitările curatorial.ro „își găsesc răspunsul în Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național și Legea 311/2003 a muzeelor și colecțiilor publice, normative pe care Muzeul Municipiului București le aplică în derularea activităților care primesc patrimonial cultural pe care îl administrează”.

„Pe baza ultimelor inventare, suntem în măsură să vă comunicăm faptul că nu lipsesc bunuri culturale și, având în vedere mecanismele pe care le aplicăm, nici nu ar avea cum să lipsească decât pe baza unor eventuale situații de forță majoră, iar în urma împrumutării bunurilor culturale, acestea nu suferă deteriorări, conservatorii angajați în muzee având rolul prevenirii unor astfel de incidente”, a fost adăugat.

Lipsuri înregistrate

Există lipsuri înregistrate în colecția muzeului? Despre câte obiecte sau lucrări este vorba? Ce fel de obiecte/ lucrări lipsesc? A fost stabilită o valoare a acestora? Ce se întâmplă în urma unei astfel de constatări? Ce măsuri sunt luate? Dintre cele șase muzee care au dat curs solicitării curatorial.ro, două au confirmat că au înregistrat lipsuri în patrimoniu.

Călin Dan, directorul Muzeului Național de Artă Contemporană, explica inclusiv în 2022, într-un interviu acordat curatorial.ro, că instituția pe care o conduce încă are de recuperat sute de lucrări ce au fost înstrăinate din patrimoniu. „Suntem angajați într-o operațiune titanică de recuperare a unui fond foarte mare de lucrări care de-a lungul timpului au plecat din muzeu căre alte instituții, cu titlu de «împrumut» sau «custodie», și pe care vrem să le readucem acasă. Specificul instituției noastre nu e cel de a împrumuta lucrări pentru decorarea de interioare. Multe dintre ele sunt lucrări importante pentru politica noastră curatorială și publicul nostru merită să le vadă”, spunea el atunci.

În răspunsul oferit recent privitor la concluziile noului inventar, Călin Dan a reiterat că „au fost confirmate unele lipsuri din gestiunile muzeului” și că unele dintre ele fac obiectul sesizării organelor de cercetare penală, în timp ce legat de altele au fost inițiate acțiuni civile „împotriva diverșilor detentori precari”. În plus, este necesară expertizarea unor alte lucrări de artă ce figurează ca plusuri la inventar „pentru a se corecta eventualele inadvertențe apărute între evidența scriptică și cea faptică (de teren) al altor lucrări, aparent dispărute”.

Printre piesele dispărute se numără lucrări de sculptură și artă decorativă. „Cu titlu orientativ, valoarea lucrărilor dispărute pentru care MNAC a sesizat Inspectoratul General al Poliției Române – Direcția de Investigații Criminale/ Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București este de 633.748,15 lei pentru un total de 131 de lucrări”, se arată în răspunsul oferit curatorial.ro. În cazul altor 226 de lucrări de artă dispărute, a căror existență/ deținere nu a fost confirmată de Ministerul Afacerilor Externe (MAE), prejudiciul a fost evaluat – provizoriu – la 207.000 lei, valoarea de piață, de circulație a acestora.

„În urma constatării lipsurilor, se fac propuneri privind recuperarea prejudiciului de la persoanele – fizice sau juridice – considerate a fi vinovate de pierderea sau sustragerea acestora ori chiar de degradarea lor. În celelalte cazuri, anterior inițierii unor demersuri în materie penală sau civilă, se investighează – de specialiștii muzeului, asistați de terți specialiști – posibilitatea intervenției unor erori umane/ materiale, fiind posibilă confuzia în transcrierea de informații, în evidența scriptică, între lucrări de artă ce figurează, aparent, ca lipsuri la inventar cu altele regăsite pe teren, apreciate drept plusuri la inventar”.

Muzeul Național de Artă Timișoara a constatat lipsa a șapte lucrări din propriul patrimoniu. Este vorba despre o pictură, ulei pe pânză, „Populația Timișorii salută cu flori intrarea soldaților”, de Gabriel Popa, tapiseria „Imnul creației”, de Eugen Tăutu – acestea au fost preluate doar sccriptic în 2006, când Secția de Artă s-a separat de Muzeul Banatului, MNArT devenind instituție de sine stătătoare –, și despre alte trei obiecte din Colecția de Artă Plastică: „Portretul unei femei în genul școlii venețiene”, de Alexe Szamossy, „Manifestație”, de Eugenia Dumitrașcu, „Banda lui Moebius”, de Wanda Mihuleac, și două gravuri de Lidia Ciolac din „Cicluc Sacrificiului”. Cele șapte au o valoare de 14.905,25 lei.

Comisia de inventariere a muzeului timișorean a recomandat evaluarea minusurilor de către un evaluator autorizat pentru luarea tuturor măsurilor legale privind recuperarea prejudiciului, apoi actualizarea evidenței contabile. A fost sesizat Inspectoratul de Poliție Timiș pentru constatări și pentru a găsi vinovații și, referitor la prejudiciu, reprezentanții muzeului au cerut un punct de vedere de specialitate de la Ministerul Finanțelor.

Împrumuturi pe stil vechi și nou

O bună parte din patrimoniul MNAC, preluat sub formă de activ de la Oficiul de Expoziții – Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă al R.S.R., apoi Oficiul Național pentru Documentare și Expoziții de Artă, a fost împrumutat, încă din anii 1970, unor misiuni diplomatice ale României, prin intermediul MAE, sau unor terțe persoane juridice de drept public ori privat din România, pentru ambientarea spațiilor, sediilor acestora, potrivit muzeului. În cele mai multe cazuri, deprecierea stării de conservare a lucrărilor de artă împrumutate s-a consemnat în cazul celor repatriate de MAE – afectate de factori de degradare fizico-chimici (umiditate, poluare, temperatură, lumină etc.) și umani. Au fost luate măsuri pentru recuperarea contravalorii lucrărilor de restaurare din partea ministerului, după stabilirea tipului de intervenții efectuate în laboratoarele specializate pentru restaurare. Suma va fi determinată în urma administrării ultimei expertize tehnice judiciare.

Cât privește Muzeul Național Brukenthal, aici sunt aprobate spre a fi împrumutate către instituții muzeale sau parteneri din țară ori din străinătate exclusiv piesele de patrimoniul mobil evaluate de conservatorii și restauratorii de specialitate ca având o stare de conservare bună, favorabilă itinerării, astfel încât transportarea acestora și valorificarea lor expozițională într-un spațiu nou să nu reprezinte situații de risc. Se urmărește ca bunul cultural să fie stabil din punct de vedere fizico-mecanic, să nu prezinte degradări cu caracter evolutiv sau elemente fragilizate cu potențial de deteriorare, în acest sens, multe din piese trec prin procese ample de conservare curativă ori restaurare înainte de a fi împrumutate pentru a le asigura o mai bună conservare pe parcursul itinerării. Fiecare împrumut de bunuri culturale mobile, este avizat de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor din cadrul Ministerului Culturii. Comisia are la dispoziție în cuprinsul dosarului întreaga documentație privind starea de conservare a bunurilor și anamneza intervențiilor de conservare curativă și restaurare întreprinse asupra obiectului. Sunt mai multe etape ce trebuie bifate în cazul fiecărui obiect, iar „Muzeul Național Brukenthal nu a constatat deteriorări sau modificări ale stării de conservare a patrimoniului mobil împrumutat. (…) În ceea ce privește păstrarea bunurilor culturale mobile, nu am constatat degradarea acestora pe parcursul vreunui împrumut”.

În ceea ce privește împrumuturile recente, după luna mai 2021, realizate de MNArT către alte instituții și parteneri, nu au fost constatate degradări ale lucrărilor de artă. Colecția muzeului e păstrată în condiții optime de depozitare și microclimat (19-21C și 50-60% UR), pentru a încetini procesele de degradare care apar în mod natural.

Nici Muzeul de Artă din Iași nu a constatat degradări ale obiectelor împrumutate și nici deteriorări provocate de mediul în care sunt depozitate.

Asigurări

Muzeele spun că își asigură colecțiile în conformitate cu Legea muzeelor și a colecțiilor publice nr. 311/2003.

În cazul unui împrumut și/ sau export sunt încheiate polițe de asigurare de tipul „de la perete la perete”, conform prevederilor legale, cu o societate de asigurare cu sediul în România și doar în cazuri temeinic justificate, la propunerea titularului dreptului de administrare asupra bunurilor propuse pentru exportul/ împrumutul temporar şi cu aprobarea Ministrului Culturii, contractul de asigurare se încheie cu o societate de asigurare cu sediul în străinătate.

Asiguratorul va ține cont de evaluarea pieselor, condițiile în care vor fi ambalate și transportate acestea, luând în considerare și expertiza oferită de către specialiștii în ceea ce privește starea de conservare a pieselor.

Obiectele vor fi asigurate pe toată durata împrumutului plus minimum 5 zile după întoarcerea la sediul muzeului, în sistemul „de la perete la perete”, împotriva tuturor riscurilor, spun cei de la Brukenthal.

Organizatorii se obligă să transmită muzeului polița și certificatul de asigurare în original, cu cinci săptămâni înainte de plecarea obiectului (obiectelor) din instituție, astfel încât muzeul să poată îndeplini formalitățile de export temporar în timp util.

În caz de furt, de pierdere sau de deteriorare parțială ori totală a unui obiect, suma plătită de asigurator pentru a despăgubi muzeul nu aduce atingere dreptului de proprietate al muzeului asupra obiectului, acesta putând să-și recupereze obiectul furat, pierdut sau deteriorat parțial ori total, oriunde s-ar găsi el și în orice moment. Muzeul se obligă să ramburseze suma încasată de la asigurator dacă obiectul este găsit, în momentul restituirii obiectului la muzeu.

Organizatorii rămân răspunzători față de muzeu de valoarea integrală a obiectelor furate, pierdute, distruse total sau parțial, dacă muzeul, fără culpă din partea sa, nu va putea încasa polița de asigurare.

În caz de stricăciune, o comisie în care vor fi reprezentați atât muzeul, cât și organizatorii, va evalua pagubele suferite de obiect. Suma care va reprezenta contravaloarea pagubelor suferite va acoperi costul restaurării plus valoarea deprecierii ce rămâne după restaurare.

Măsuri de securitate pentru exponate

În ceea ce privește colecțiile permanente, muzeele chestionate afirmă că respectă seturi de norme impuse la nivel național și internațional – norme de conservare și restaurare a bunurilor mobile clasate, aprobate prin HG 1546 din 18 decembrie 2003, precum și recomandările Comitetului pentru Conservare al ICOM în materie de conservare preventivă. Cât privește securitatea acestora, fiecare ia propriile măsuri.

MNArT a subliniat că nu există un standard impus de autorități, în ceea ce privește măsurile de securitate, fiecare instituție având răspunderea de a implementa măsuri proprii pentru protejarea patrimoniului, doar în anumite situații existând exigențe speciale.

„Protejarea colecțiilor expuse nu se limitează doar la securitatea acestora, ci reprezintă un întreg ansamblu de măsuri administrative, juridice și financiare care se aplică conform prevederilor legale. Fiecare instituție, pornind de la aceste considerente, dezvoltă o serie de proceduri interne dedicate pentru protejarea patrimoniului administrat și corelate cu particularitățile colecțiilor, a spațiilor în care sunt valorificate și depozitate acestea, urmărind-se ca, atât resursele financiare, cât și resursa de personal specializat, să fie maxim valorificate. De la proceduri de sistem privind accesul propriului personal în colecții și expoziții până la numărul maxim de vizitatori pe care îl pot acomoda spațiile, toate acestea reprezintă metodologii distincte pentru fiecare instituție”, au precizat reprezentanții Brukenthal.

Provocări în siguranța exponatelor

Referitor la siguranța obiectelor expuse și a celor depozitate, prevenirea furtului, vandalizării și deteriorării reprezintă o preocupare constantă. „Este esențială o abordare cuprinzătoare a securității patrimoniului care să cuprindă atât măsuri preventive, cât și proceduri de intervenție în caz de incidente, astfel încât să asigure protecția corespunzătoare a bunurilor expuse sau depozitate”, au punctat reprezentanții MNArT.

Pe de altă parte, reprezentanții Muzeului Municipiului București au afirmat: „Măsurile de securitate pe care le aplică sunt acelea reglementate de normativele naționale, la fel și în cazul asigurării bunurilor”.

MNIR a declarat că a luat „toate măsurile pentru asigurarea protecției patrimoniului, respectând prevederile legale, colaborând cu autoritățile statului și implementând sisteme de siguranță”.

„Din punct de vedere al siguranței obiectelor expuse, muzeele se confruntă în special cu un deficit major de personal pentru supravegherea spațiilor vizitabile. Cu toate acestea, în ultimii ani ne-am bucurat să descoperim un public bine educat și conștient de necesitatea protejării exponatelor, fără să ne confruntăm cu intenții de vandalism”, au subliniat cei de la Brukenthal. „Chiar mai mult, am observat tendința publicului de a selecta din oferta culturală, expoziții adecvate pentru familie, pentru tineri, ori pentru sfera personală de interes, astfel că vizitarea doar de dragul bifării unui obiectiv de renume a scăzut considerabil. Facem referire la acest aspect pentru că factorul uman și acțiunile acestuia într-un spațiu de expoziție poate produce degradări considerabile generate de neglijență, vizitarea în grabă, nerespectarea normelor simple de conduită în cadrul unui muzeu – folosirea garderobei pentru bagaje voluminoase, consumul de alimente și băuturi etc”.

Referitor la provocările cu care se confruntă instituțiile astăzi, reprezentanții Muzeului de Artă Iași au pus în prim-plan „insuficiența fondurilor pentru achiziționarea unor sisteme performante de siguranță, asigurări, dotări pentru depozite și spațiile expoziționale cu elemente de muzeotehnică de ultimă generație, precum și lipsa de personal”.

Fotografie principală: „Leviathan. În măruntaiele colecției” @ MNAC (c) curatorial.ro