Opere care celebrează munca/ galerie foto
De la olarii din Egiptul Antic la rabotorii lui Gustave Caillebotte, trecând prin țăranii Rosei Bonheur, munca a traversat istoria artei.
Cu ocazia zilei de 1 Mai, zi liberă care marchează victoriile sociale ale muncitorilor, iată câteva lucrări care aduc un omagiu muncii.
O frescă din Egiptul antic
În mormântul vizirului Rekhmirê, din Luxor, o frescă dedicată olarilor oferă una dintre cele mai precise mărturii despre meșteșugurile din Egiptul Antic. În ea se pot vedea muncitori care gravează și lustruiesc vase cu o meticulozitate. Dincolo de decorul funerar, aceste scene de muncă aveau rolul de a asigura continuitatea resurselor vitale în lumea de dincolo. Detaliile uneltelor și precizia gesturilor mărturisesc un nivel ridicat de specializare tehnică, dar și o viziune asupra lumii în care ordinea, ierarhia și munca sunt pilonii civilizației faraonice.
„La Moisson”, 1565, de Pieter Brueghel cel Bătrân
Sub un soare dogoritor, grâul este copt, iar oamenii se apleacă sub greutatea efortului. Păstrată la Metropolitan Museum of Art din New York, această pictură în ulei pe lemn a lui Pieter Brueghel cel Bătrân face parte din celebrul său ciclu de tablouri dedicate lunilor și anotimpurilor.
De la prim-plan până în depărtare, compoziția se desfășoară cu o modernitate izbitoare: secerători cu gesturi precise, siluete îngreunate de oboseală, un bărbat odihnindu-se la umbra unui păr. Brueghel conferă țăranilor flamandi o demnitate pe care pictura vremii sale le-o refuza și face din munca rurală nu doar un simplu fundal, ci subiectul său principal.
„Las Hilanderas”, circa 1657, de Diego Vélasquez
Într-un atelier de filare, în prim-plan, muncitoarele sunt în plină activitate: una cardează lâna, alta acționează o roată de tors ale cărei spițe par să dispară în mișcare, în timp ce o alta transformă mănunchiurile în ghemuri.
Această scenă de artizanat observată cu atenție celebrează atât virtuozitatea muncitoarelor, cât și noblețea gestului muncitoresc. În fundal se conturează mitul lui Arachne, relatat în „Metamorfozele” lui Ovidiu: tânăra țesătoare îndrăznește să o provoace pe zeița Atena, înainte de a fi pedepsită pentru îndrăzneala sa.
„The Milkmaid”, circa 1660, de Johannes Vermeer
La peste 300 de ani de la nașterea sa sub pensula lui Johannes Vermeer, această lăptăreasă a devenit imaginea unei celebre mărci de produse lactate. O servitoare toarnă un fir subțire de lapte într-un bol, nimic mai mult.
Pictată pe fundalul unui perete gol, această tânără cu aer concentrat, încadrată într-un ușor unghi de jos în sus pentru a-i accentua prezența monumentală, întruchipează demnitatea muncii domestice, atât de dragă bogatilor burghezi protestanți din Provinciile Unite ale secolului al XVII-lea. Pictorul se înscrie astfel într-o tradiție olandeză de glorificare a vieții cotidiene.
„Labourage Nivernais”, 1849, de Rosa Bonheur
Comandată de statul francez în 1848, această imensă pictură în ulei pe pânză, păstrată la Muzeul Orsay, se impune ca una dintre capodoperele realismului agricol din secolul al XIX-lea. Rosa Bonheur reprezintă aici „sombrage”, acea primă arătură de toamnă care pregătește pământul înainte de iarnă: două perechi de câte șase boi din rasa Charolais-Nivernais trag pluguri grele pe o câmpie deluroasă.
Adevărații eroi ai compoziției sunt animalele, ale căror blănuri deschise la culoare domină pânza, în timp ce oamenii se estompează la margine. Prezentat la Salonul din 1849, tabloul a fost unanim apreciat de critici și a consolidat definitiv reputația autoarei sale. Un imn puternic dedicat muncii agricole.
„Raboteurs de parquet”, 1875, de Gustave Caillebotte
În 1875, Gustave Caillebotte îndrăznește ceea ce puțini pictori încercaseră înaintea lui: să reprezinte proletariatul din orașe. Într-un apartament parizian în stil Haussmann, trei muncitori trudesc îngenuncheați pe parchet, cu pieptul gol, cu spatele încovoiat de efort. Tabloul, respins de juriul Salonului oficial pentru realismul său considerat „vulgar”, triumfă în anul următor la a doua expoziție impresionistă, alături de „Repasseuses” de Degas. Caillebotte își construiește compoziția cu o rigoare clasică, dar îi injectează o modernitate izbitoare, aproape fotografică. Nici pamflet social, nici idealizare: doar adevărul gol-goluț al muncii. Această ulei pe pânză, care poate fi admirată la Muzeul Orsay, rămâne una dintre operele fondatoare ale picturii vieții moderne.
„Ce este munca”, de Șerban Savu
„Ce este munca”, de artistul Șerban Savu, a fost proiectul care a reprezentat România la cea de-a 60-a Expoziție Internațională de Artă – La Biennale di Venezia.
La începutul anilor 2000, Șerban Savu a analizat tema cea mai pregnantă – muncitorul. „Am luat la rând temele vehiculate atunci și le-am transpus în actualitate. M-am uitat la lumea din jurul meu prin perspectiva artelor și tema cea mai pregnantă a fost cea a muncitorului. Nu am mai văzut același eroism, același patos, însă m-a interesat să văd realitatea de dincolo de propagandă, să văd ce s-a întâmplat cu acest personaj în situația lui de a fi între două sisteme”.
