Pădurea, simbol profund la Anselm Kiefer

Artistul Anselm Kiefer, născut în Germania în 1945, chiar când cel de-al Doilea Război Mondial se apropia de sfârșit, a crescut într-o lume înconjurată de educatori și colegi care se fereau de discuții directe despre istoria recentă și ororile deceniilor anterioare. Pentru Kiefer, această tăcere nu era o soluție viabilă.

Kiefer a fost apreciat pentru lucrările sale de mari dimensiuni, pline de referințe la mitologie, istorie și poezie și care redau teme de război și conflict. Ca artist, el arată o nevoie disperată de a privi în față istoria germană și europeană pentru a găsi răspunsuri care să rezoneze cu întreaga umanitate.

„Germanii vor să uite trecutul și să înceapă un lucru nou tot timpul, dar numai mergând în trecut poți merge în viitor”, spunea Anselm Kiefer.

Kiefer descrie peisaje, peisaje marine și arhitectură.

Pânzele sale sunt încrustate cu rășină, ipsos, ulei și acrilic sau, ocazional, aur, argint, lemn, oțel, paie, plumb sau cenușă. Greutatea plumbului, în special, pare să vorbească despre sensibilitatea lui Kiefer față de istoria grea a scenelor pe care le creează. De asemenea, Kiefer este cunoscut pentru faptul că își expune pânzele la forțe de eroziune, inclusiv foc și acid, pentru a obține estetica dorită.

Demonstrând relația sa complexă și îndrăzneață cu istoria zbuciumată a țării sale, în anii 1970, Kiefer a făcut un tur al Europei, traversând continentul cu mașina și oprindu-se la diverse monumente de război, îmbrăcat în uniforma militară germană a tatălui său. El părea să simtă un impuls personal de a studia și explora acest moment din istorie.

Kiefer s-a născut catolic, dar a arătat un mare interes în explorarea altor credințe și a fost considerat ateu pentru cea mai mare parte a vieții sale. Simbolurile religioase se regăsesc adesea în lucrările sale, ca parte a explorării mai ample a existenței umane și a mitului.

Opera lui Kiefer nu se limitează la pictură și fotografie. El a creat, de asemenea, sculpturi și instalații de mari dimensiuni. În 1992 s-a mutat din atelierul său din Germania într-un spațiu nou în Barjac, în sudul Franței. În timp ce lucra în acest spațiu, a transformat cei 35 de acri de teren din jurul său într-o instalație uriașă. În cele din urmă, și-a mutat lucrările la Paris. De când a plecat, a invitat adesea alți artiști să îl viziteze și să contribuie cu propriile lucrări, permițând în același timp unor părți din teren să cadă în procesul natural de degradare. Aceste schimbări naturale, incontrolabile, par să reflecte unele dintre temele și imaginile din lucrările bidimensionale ale lui Kiefer.

Pe măsură ce câștiga recunoaștere și își dezvolta stilul personal, Kiefer a primit mentorat și sprijin din partea lui Georg Baselitz și Joseph Beuys. În 1980, a reprezentat Germania la Bienala de la Veneția, alături de Baselitz. Lucrările sale au analizat în detaliu mișcarea nazistă. Criticul de artă Robert Hughes a declarat odată că lucrările lui Kiefer puneau două întrebări: „Ce pot să-mi amintesc?” și „Ce ar trebui să-mi amintesc?”.

„Kiefer” – „pin”

Există multe referințe simbolice în lucrările lui Kiefer. Unul dintre cele mai durabile simboluri este copacul sau peisajul forestier. Numele „Kiefer” poate fi tradus aproximativ prin „pin” în limba engleză. În evocarea pădurilor, el pare să evoce un amestec de simbolism profund și sens intuitiv.

Pădurea este unul dintre cele mai durabile simboluri din literatura internațională. Acesta este un tărâm condus de natură, unde omul nu are control asupra mediului. Copacii se înalță deasupra formei umane, demonstrându-și în tăcere măreția și grandoarea, în timp ce omul este lăsat diminuat dedesubt. Pădurile sunt, de asemenea, un simbol al secretului – nenumărați îndrăgostiți romantici s-au furișat în pădure pentru a-și găsi ascunzătoarea.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, civilii germani au fost nevoiți să se refugieze din calea bombardamentelor printre copacii din pădure. Pentru Kiefer, pădurea pare să fie un loc de refugiu și de odihnă, precum și un loc în care poate fi găsită o semnificație simbolică profundă. Este locul în care prefăcătoria și prefăcătoria omului sunt demascate, dezvăluind omul așa cum este el cu adevărat – neputincios și copleșit de forțele naturii.

În epoca romană antică, pădurile erau locuri de adunare sacră și de venerație. Legile omului nu se aplicau în păduri la fel ca în orașe. Zeii și oamenii se retrăgeau adesea în păduri pentru a se ascunde. Până în zilele noastre, pădurile par să păstreze o asociere simbolică cu anarhia și libertatea.

În mod tradițional, pădurea a ajuns să reprezinte pierderea, explorarea și pericolul potențial, precum și misterul și „lumea de dincolo”. Întotdeauna a existat o puternică legătură subconștientă cu pădurea și aceasta este un motiv frecvent în basmele pentru copii. Ca Hansel și Gretel sau Alice în Țara Minunilor, copiii din cărțile de povești sunt adesea atrași în pădure, unde trăiesc oameni magici și misterioși, atât buni, cât și răi. Pădurea fermecată, un loc în care realitatea este lăsată în urmă, iar regulile universului se îndoaie, apare și în poveștile pentru adulți, inclusiv în Visul unei nopți de vară de Shakespeare, în Stăpânul inelelor de Tolkein și în nenumărate opere de poezie.

În „Autumn Forest”, Kiefer asociază o mică imagine cu chipul unei femei întinse, alături de o pictură a vârfurilor unui copac. În această asociere, Kiefer ne amintește de legăturile pe care le facem între natură și umanitate și de starea de spirit pe care o afișează. Copacii sunt un loc în care vedem ecoul omenirii, al stărilor sale de spirit și al sensibilităților sale într-o formă mult mai statică. În „Mann im Wald”, Kiefer înfățișează un bărbat stând în picioare într-o pădure de copaci, ținând în mână ceea ce pare a fi un băț aprins și pitit de înălțimea lumii naturale din jurul său.

Scriitoarea Kitty Jackson este de părere că „plasându-l pe om printre copaci, Kiefer ne reamintește că nu deținem controlul, că suntem primitivi prin natura noastră și că suntem mereu în pericol de a ne pierde calea, de a cădea în forțele întunecate ale celorlalte lumi care ne înconjoară”.

Foto credit: ropac.net, „Waldsteig (Forest Path)”, Anselm Keifer