Picasso între critică radicală şi privire feministă, la Brooklyn Museum

„It’s Pablo-matic: Picasso According to Hannah Gadsby” (2 iunie – 24 septembrie) este una dintre expozițiile așteptate în cadrul numeroaselor evenimente sub egida Franței și a Spaniei care marchează 50 de ani de la moartea pictorului operelor „Les Demoiselles d’Avignon” (1907) şi „Guernica” (1937).

Pablo Picasso (1881 – 1973) rămâne unul dintre cei mai influenți artiști ai artei moderne, considerat un geniu. Însă în urma mișcării #MeToo, figura acestui workaholic extrem de bogat este pătată de acuzațiile de control, uneori violențe, pe care le-a exercitat asupra femeilor cu care și-a împărțit viața și care i-au inspirat opera.

A separa bărbatul de artist? Comedianta australiană Hannah Gadsby refuză să facă acest lucru în comentariile scrise și audio care însoțesc lucrările expuse la Muzeul Brooklyn, dezvăluind în picturi sau desene simboluri ale misoginiei.

Catherine Morris, curator șef al Centrului pentru Artă Feministă al muzeului și co-curator al filmului „Pablo-matic”, oferă o părere ponderată.

„Admirație și furie”

„Vă aflați în fața unei situații cu adevărat complexă și nuanțată a unui artist care este indiscutabil un geniu, dar și un om care nu e perfect”, a explicat ea pentru AFP, în cadrul unei prezentări de presă. „Admirația și furia pot coexista”, avertizează ea în preambulul expoziției, organizată în colaborare cu Muzeul Național Picasso din Paris, și care dorește să-și revizuiască opera dintr-o perspectivă feministă.

Picasso în mijlocul femeilor, așadar, dar nu doar a celor pe care le-a reprezentat în picturile sale, mai degrabă artiste ale timpului său. Ele „nu au avut același sprijin sau acces la structurile instituționale care au favorizat ‘geniul’ lui Picasso”, subliniază Lisa Small, curator senior pentru artă europeană la Muzeul Brooklyn.

Vizitatorul se poate opri asupra desenelor de nuduri din anii 1930 ale americancei Louise Nevelson (1899 – 1988), „complet revoluționară la acea vreme pentru că atunci femeilor le era foarte greu să fie admise la cursurile de desen”, explică Catherine Morris. Sau despre Käthe Kollwitz (1867 – 1945), o figură a expresionismului german „incredibil de talentată, atât tehnic, cât și emoțional”, adaugă Lisa Small.

De asemenea, sunt expuse figuri din mișcarea de artă feministă americană, unde Muzeul Brooklyn este în prim-plan, precum Faith Ringgold și Guerilla Girls. Această mișcare, întruchipată în eseul fundamental „Why were there were no great women artists” (1971) al istoricului de artă american Linda Nochlin, a luat amploare în anii 1970, în deceniul în care Picasso a murit.