PORTRET – Ioan Andreescu, liantul dintre peisagistica barbizonistă și impresionism

Asociat Școlii de la Barbizon și cercului artiștilor care au pictat în pădurea de la Fontainebleau, pictorul Ioan Andreescu a reprezentat, în scurta sa existență, liantul dintre peisagistica barbizonistă și impresionism.

Ioan Andreescu (1850 – 1882) este prezent, prin mai multe lucrări, și în colecția Muzeului Național Brukenthal, subiectul acestei săptămâni al seriei dedicate de curatorial.ro muzeelor naționale de artă.

Copilărie, studii și debutul expozițional

Născut la București, în februarie 1850, Ioan Andreescu (în diverse documente apărând cu prenumele Iosif și Ion) a urmat cursuri de artă la Gimnaziul Gheorghe Lazăr și la Colegiul Sfântul Sava și, la vârsta de 15 ani, a obținut primul său premiu la desen. În 1869, a părăsit studiile liceale și s-a înscris la Școala de arte frumoase condusă de Theodor Aman, la secția de desen linear și caligrafie.

Aman a fost cel care l-a ajutat să devină profesor suplinitor la Școala de comerț din București, unde preda desen și caligrafie. Nu a petrecut mult timp în această poziție, iar în 1872 a obținut medalia de bronz la estetică și istoria artei, urmând ca în același an să devină profesor la Seminarul Episcopiei din Buzău.

A continuat să deseneze și să picteze, iar în 1873 a vizitat prima expoziție a societății Amicii Bellelor Arte.

În aceeași perioadă l-a cunoscut pe Alexandru Bellu, care a fost unul dintre cei mai importanți colecționari ai tablourilor lui.

În 1874, a participat prima dată la „Expoziția artiștilor în viață”. A călătorit prin țară, a pictat și participat la expoziții de grup la București.

Expoziții la București și Paris

A fost scutit de mobilizare în Războiul de Independență, ca susținător de familie, iar din 1878 a început să aibă probleme de sănătate. În decembrie a reușit, după eforturi susținute de a obține o bursă de studii, să plece la Paris. S-a înscris la Academia Julian, unde a studiat nuduri și figuri, a vizitat numeroase muzee și expoziții, iar în mai 1879 a participat la Salonul de la Paris cu ambele lucrări trimise: „Începutul primăverii” și „Bâlci în România”.

După închiderea Salonului, a plecat la Barbizon, unde a lucrat alături de Nicolae Grigorescu. În 1880 a pictat „Iarnă la marginea Barbizonului” și „Iarna în pădure”. Avea să participe din nou la Salonul de la Paris și acolo intenționa să facă „studii de figură într-unul din atelierele artiștilor mari de aici”, după cum îi scria unui susținător din țară, Alexandru A. Nicolaescu.

A participat la Salon cu „Drumul mare” și „Pădurea de fagi”, apoi a revenit la Barbizon, iar în toamna aceluiași an Take Ionescu a cumpărat „Pădurea de fagi”.

Ioan Andreescu a continuat să lucreze cu Grigorescu, iar acesta din urmă a profitat și l-a pictat pe tânărul artist. La începutul iernii, a revenit la București, fiind strâmtorat financiar. În presa vremii a fost semnalat că artistului îi era imposibil să revină la Paris, iar pentru prima dată a fost făcută comparația între el și impresioniști, subliniindu-se realismul modern al viziunii sale, dar și procedura distinctă de a crea.

Pictură subtilă cu multiple sensuri

Este considerat că pictura în aer liber a lui Andreescu (plein-air-ism) este cea care a făcut legătura între peisagistica barbizonistă și impresionismul deplin configurat. Andreescu s-a integrat firesc mișcării, datorită autenticității sale.

„Pictura lui Andreescu aparține trecutului, dar și viitorului, prin subtilitatea ei și prin pluralitatea de sensuri pe care le conține”, spun în volumul „Andreescu” criticii Vasile Varga și Eleonora Costescu.

În ianuarie 1881, Andreescu a revenit în Franța, a petrecut câteva luni la Barbizon, dar a și frecventat Academia Julian și a continuat să facă studii de figură și model costumat.

„Iarna la Barbizon” a fost prezentată în Salonul din 1881 și a primit cronici favorabile în presa franceză, iar în luna mai a acceluiași an Andreescu a participat la o nouă „Expoziție a artiștilor în viață” cu lucrarea „Dimineață la Barbizon”, cunoscută și ca „Drumul mare”, cea care participase cu un an înainte la Salonul de la Paris. Pe lângă aceasta, artistul a prezentat și „Seară de toamnă la Barbizon”, cunoscută azi sub titlul „Călăreț în amurg”.

A revenit la Barbizon și a continuat să picteze până la mijlocul toamnei și se întoarce la București.

Unică retrospectivă a operei lui Andreescu în timpul vieții artistului

O expoziție cu lucrări semnate de mai mulți artiști români a fost deschisă în primăvara lui 1882. Având în vedere că Ioan Andreescu a fost prezent cu 60 de lucrări, aceasta poate fi considerată singura retrospectivă amplă a creației lui ce a avut loc în timpul vieții artistului.

Tablourile lui au fost achiziționate de stat, intrând în colecții ale mai multor muzee, dar și de colecționari privați, precum Nicolae Kalinderu, Nicolae Cerkez și Ion Luca Caragiale.

În vara lui 1882, Andreescu era din nou bolnav. A continuat să picteze în București și, în 22 octombrie / 3 noiembrie a murit, la vârsta de 32 de ani. Este înhumat la cimitirul Bellu sub lespedea monumentului funerar construit special care acoperă și mormintele lui Ștefan Luchian, Gheorghe Petrașcu și Theodor Pallady.

În ianuarie 1883, familia lui Andreescu a scos la vânzare 40 de tablouri rămase din opera sa. Douăzeci și opt de lucrări ale lui au fost expuse la București în 1885 și, de-a lungul anilor, creații ale lui s-au regăsit în diverse expoziții colective, între care Bienala de la Veneția din 1924.

Lucrări ale lui se află în colecțiile Muzeului Național de Artă al României și la Muzeului Național Brukenthal, între altele.

Ioan Andreescu, pe piața de artă

Lucrarea „Casă la țară”, ulei pe lemn datat 1875, a fost vândută anul acesta în licitație la Artmark pentru 60.000 de euro.

Opera era inventariată în arhiva Radu Bogdan sub titlul „Casă de țară” și figura în catalogul raisonné „Andreescu” pregătit de Radu Bogdan și rămas manuscris. În prezent, Arhiva Radu Bogdan se află în proprietatea fundației ce poartă numele maestrului.

Între altele, în toamna lui 2017, „Margine de sat”, ulei pe carton din colecția istorică a familiei Bușulenga, a fost adjudecat contra sumei de 24.000 de euro.

Totuși, recordul pentru o lucrare Ioan Andreescu este deținut de „Ulcică cu flori de câmp”, lucrare ce a fost vândută în 2013, în licitație, pentru suma de 150.000 de euro.