INTERVIU – Luiz Stockler, ilustrator, cineast și Art Director al Animest: Arta începe cu joacă, greșeli și o pagină goală

Luiz Stockler, ilustrator, regizor de animație și autor braziliano-galez, vorbește într-un interviu acordat Curatorial despre modul în care își păstrează ”vocea” vizuală în proiecte comerciale, despre debutul său în literatura pentru copii, cu „Tiny Man”, despre interesul recent pentru imprimarea 3D și pictura pe lemn, și despre îndelungata colaborare cu Festivalul Internțional de Film de Animație Animest, de indentitatea vizuală a căruia se ocupă de anul trecut.

În calitate de Art Director, el pune accent pe un design atent, coerent și durabil, evitând aglomerarea vizuală și obiectele promoționale care devin rapid deșeuri. Din perspectiva sa, experiența de cineast și participarea la mai mult de 100 de festivaluri îl ajută să înțeleagă mai bine munca din culisele Animest. Observă și dezvoltarea spectaculoasă a scenei de animație românești în ultimii 17 ani, iar pentru viitor, își dorește să continue să rafineze identitatea vizuală a festivalului, păstrând în același timp spiritul unei comunități construite în jurul pasiunii și al prieteniei.

Luiz Stockler, stabilit acum în nordul Țării Galilor, după ce a trăit o perioadă în România, a absolvit Royal College of Art în 2013 și, de atunci, a dedicat mai mult de un deceniu regizării și proiectării de scurtmetraje, proiecte comerciale și cărți ilustrate. A colaborat cu studiouri precum Nexus, Blinkink și Moth, precum și direct cu importanți clienți comerciali, ca The Atlantic și Google.

Animest are loc anul acesta între 2 și 11 octombrie, la Cinema Muzeul Țăranului, Cinemateca Eforie, Institutul Cervantes și CINETic.
Natura este pionul principal al celei de-a 21-a ediții. De la misterele pădurilor seculare la echilibrul fragil al ecosistemelor și lupta pentru conservare, totul va fi privit prin prisma artei animate, într-un exercițiu vital de reconectare și conștientizare prin film.

Lucrezi în domenii precum ilustrația, animația, filmul, publicațiile editoriale și cărțile ilustrate. Cum se influențează reciproc aceste discipline diferite în procesul tău creativ?

Luiz Stockler: Nu le consider chiar atât de diferite una de alta – îmi place să mă joc mult când creez artă, să experimentez, să fac greșeli. Totuși, toate pornesc de la doi piloni fundamentali ai practicii mele: desenul și povestea. Modul în care aceste două elemente interacționează determină rezultatul final.

Ai colaborat cu studiouri importante și clienți internaționali. Cum îți păstrezi propria ”voce” vizuală atunci când lucrezi în contexte creative și comerciale foarte diferite?

Luiz Stockler: Clienții apelează de obicei la mine pentru stilul și ideile mele, așa că menținerea unei voci vizuale nu este, de obicei, prea dificilă. Ceea ce poate fi greu este să-i conving să accepte lucruri pe care nu le-au văzut încă – de exemplu, o idee explicată verbal poate suna destul de prost; ei trebuie să o vadă sau trebuie să aibă încredere în mine ca artist și să știe că pot să o duc la bun sfârșit. Din păcate, a doua opțiune nu se întâmplă aproape niciodată.

În iunie 2026, ai lansat prima ta carte ilustrată, „Tiny Man”. Ce te-a determinat să spui o poveste sub forma unei cărți?

Luiz Stockler: Am un fiu de 4 ani și, de-a lungul timpului, i-am citit multe cărți. M-am gândit că ar fi frumos să pot crea o poveste pe care să i-o citesc, așa că am scris această carte despre modul în care micile acțiuni sunt toate legate între ele.

Ce te interesează cel mai mult să explorezi în lucrările tale în acest moment și în ce direcție crezi că se va îndrepta practica ta artistică în viitor?

Luiz Stockler: Am învățat să folosesc software-ul 3D cu puțin peste un an în urmă, așa că m-am concentrat pe asta o vreme, ceea ce m-a determinat apoi să mă gândesc la realizarea de jucării. Mi-am cumpărat o imprimantă 3D și am experimentat cu realizarea de figurine. În plus, am început să pictez pe lemn portrete ale unor fotbaliști – e un fel de artă populară.
Îmi place foarte mult să mă joc și să văd cum pot arăta lucrurile. Încerc să nu acord prea multă importanță nimicului și să rămân curios – să urmez o idee și să văd unde mă duce. Pentru mine, cea mai importantă parte a practicii mele este procesul. Nu mă preocupă prea mult rezultatul. Odată ce termin ceva, vreau să încep următorul proiect. De aceea consider că inteligența artificială generativă este atât de stupidă – elimină partea distractivă a creației artistice: greșelile, accidentele fericite, sentimentul de a începe cu o pagină goală și de a ajunge la ceva cu totul diferit.

Ce au însemnat pentru tine festivalurile, ca artist, și cum a influențat această experiență modul în care îți percepi propria muncă?

Luiz Stockler: Cred că festivalurile sunt o modalitate foarte plăcută de a intra în contact cu alți cineaști din diferite părți ale lumii, de a călători și de a vedea povești din perspective diferite. Am învățat încă de la început, participând la festivaluri, că nu vezi doar (câteva) filme excelente, ci și multe filme proaste, ceea ce te învață repede ce să eviți și cum să te perfecționezi, importanța unui design de sunet bun și cât de important este ritmul – în opinia mea, scurtmetrajele sunt, în general, prea lungi.

Cum a început colaborarea ta cu Animest?

Luiz Stockler: Asta este o poveste mai lungă. Am venit pentru prima dată la Animest în 2010 cu un film din timpul licenței, intitulat „Vovô”, despre bunicul meu din Brazilia. A fost primul festival care mi-a proiectat vreodată un film, așa că am avut mereu o legătură cu evenimentul. Apoi m-am întors în 2013 cu un film din cadrul programului de masterat, intitulat „Montenegro”. În acel moment am început să mă îndrăgostesc de România. M-am întors de multe ori după aceea pentru a preda la Animation Workshop, atelier bianual care era asociat cu Animest. În 2016, am fost la Animest Chișinău și am ținut un atelier pentru adolescenți. În anul următor am regizat trailerul festivalului și am făcut parte din juriul Animusic.
În 2020, m-am mutat la București chiar înainte de începerea pandemiei. În acel an, festivalul a avut loc online și am fost rugat să prezint ceremonia de decernare a premiilor – a fost o provocare să ne jucăm cu ecranul verde și cu costumele. Așadar, am fost mereu prezent la festival și în jurul lui – de fapt, acolo mi-am cunoscut partenera, care lucra la Animest, și avem un fiu, un „bebeluș Animest”.

Ai devenit Art Director al festivalului în 2025. Ce te-a determinat să preiei conducerea vizuală a unui festival de animație românesc consacrat și ce ai simțit că ai putea aduce acestuia?

Luiz Stockler: Înainte de a părăsi România, în 2024, împărțeam un studio cu Filip Mănișor, care este directorul executiv al festivalului și un prieten destul de bun al meu. Uneori ne ceream reciproc păreri despre diverse lucruri, eu îi ceream părerea despre ceva ce lucram, el mă întreba ce părere aveam despre un anumit lucru de la Animest și așa mai departe. În anul următor, mi-a trimis un mesaj în care mă întreba dacă aș fi dispus să fiu Art Director, deoarece fostul era în concediu de maternitate. Ideea mi s-a părut bună, m-am gândit că ar putea fi distractiv; știam că voi avea multă libertate creativă, ceea ce însemna că aș putea experimenta o mulțime de lucruri, așa că mi-am spus că ar putea fi o experiență interesantă. Lucrez în această industrie de peste zece ani și am locuit în România, așa că aveam atât perspectiva unui outsider, cât și cea a unui insider, ceea ce mi s-a părut un aspect interesant pe care să-l aduc în discuție.

Animest are propria identitate vizuală și propria istorie. Când ai preluat această funcție, cum ai abordat provocarea de a respecta ceea ce fusese construit până atunci, oferind în același timp festivalului o nouă direcție vizuală?

Luiz Stockler: Am fost foarte atent să nu creez și mai multă aglomerație vizuală. Lumea e deja plină de design de proastă calitate, iar când mergi la festivaluri de animație, ajungi întotdeauna să aduni o mulțime de lucruri: genți de pânză, cataloage, fluturași, autocolante, șnururi. De multe ori, acestea sunt destul de urâte sau de proastă calitate și se transformă pur și simplu în gunoi pe care îl iei acasă. Am vrut să respect ceea ce Animest construise deja, dar să abordez totul cu mult mai multă grijă. Am vrut să creez lucruri care să pară cu adevărat bine gândite, astfel încât, în loc să arunce un poster sau un șnur la sfârșitul săptămânii, oamenii să vrea de fapt să le păstreze, pentru că sunt obiecte frumoase în sine.

Privind înapoi la primele 20 de ediții ale festivalului, care este imaginea ta preferată?

Luiz Stockler: Îmi place foarte mult cea din 2023, realizată de Irina Selaru, ilustratoare română care locuiește în Marea Britanie. O urmăresc de mai mulți ani, așa că a fost o surpriză plăcută să văd această colaborare.

Animest reunește regizori, ilustratori, animatori și public din România și din întreaga lume. Cât de important este ca identitatea vizuală a festivalului să reflecte acest caracter internațional, rămânând în același timp legată de București și de scena animației românești?

Luiz Stockler: Nu cred că este prea important; consider că elementul vizual este doar un fundal complementar pentru experiența în sine, ca o imagine frumoasă de pe peretele unei cafenele unde bei cea mai bună cafea în timp ce discuți cu un prieten și spui „ce imagine frumoasă”.

Ce ai învățat despre animația românească și comunitatea sa creativă de când lucrezi cu și pentru acest festival?

Luiz Stockler: Sunt legat de comunitatea de animație de aproximativ 17 ani. În 2010, era practic inexistentă și nu existau școli de animație. Am văzut-o crescând până în punctul în care acum există numeroase studiouri, cursuri de animație, filme premiate la nivel internațional și animatori talentați – a crescut rapid în această perioadă. Când locuiam în București, organizam deseori întâlniri dedicate animației și întotdeauna veneau mulți oameni.

Având în vedere că filmele tale au fost proiectate la mai mult de 100 de festivaluri, ai trăit aceste evenimente din perspectiva regizorului. Cum influențează această experiență modul în care privești acum Animest din culise?

Luiz Stockler: Are un impact enorm. Cum spuneam, este și despre acumularea de experiență, dar acum văd lucrurile mult mai mult din cealaltă perspectivă – logistica, găsirea spațiilor, închiderea sau indisponibilitatea locațiilor anterioare, cât de mult muncesc oamenii pe tot parcursul anului pentru a organiza un festival.

După primul tău an în calitate de Art Director, ce crezi că s-a schimbat în modul în care privești festivalurile și ce speri să dezvolți în continuare la Animest?

Luiz Stockler: Cred că festivalurile sunt, în proporție de 90%, o muncă din pasiune. Oamenii se dedică trup și suflet pentru a le face posibile – nopți târzii, weekenduri, totul timp de 7 – 10 zile. În ceea ce privește dezvoltarea în continuare, aș dori să continui să promovez limbajul vizual, să perfecționez în fiecare an modul în care facem lucrurile. Să creez un design frumos și bine gândit. Când ceva este frumos proiectat și se integrează perfect cu restul, simți asta. E ca și când te plimbi printr-un oraș și te gândești „aș putea locui aici” fără să înțelegi neapărat de ce, pur și simplu te face să te simți bine.

Ce crezi că diferențiază Animest, din punct de vedere vizual și cultural, de alte festivaluri internaționale de animație pe care le-ai văzut, la care ai participat?

Luiz Stockler: Cred că, în primul rând, echipa este formată din prieteni, ajungând acum la a doua generație de membri ai personalului Animest, dintre care mulți au început ca voluntari și ocupă acum funcții de conducere, precum Filip. Oamenii care organizează festivalul au crescut, la propriu, alături de el, iar acest lucru îl face cu adevărat special.

Ilustrații publicate prin amabilitatea Animest și a lui Luiz Stockler