Prima expoziție în România a artistului slovac Martin Piaček
Prima expoziție în România a artistului slovac Martin Piaček este găzduită de Kunsthalle Bega începând cu 29 aprilie. Intitulată „Work as a Trace as a Place”, expoziția reunește câțiva ani de explorare ai artistului, ani în care Martin Piaček s-a aplecat asupra contrastului dintre moale și solid, urmărind călătorii materiale cartografiate în piatră: de la sedimente la calcar și la forma cristalină, de la munte la atelier și apoi în spațiul galeriei, de la blocul brut la obiectul sculptat.
Sunt reflectate istoriile de mediu încorporate în fiecare piesă — golul lăsat în urmă în carieră, praful inhalat de artist, viitorul incert al acestor forme pe măsură ce își continuă evoluția materială.
Materialitatea marmurei vorbește despre contradicții: este sugestia naturii a vieții oprite în loc. Opacitatea sa cristalină, răceala sa cărnoasă, duritatea sa moale reprezintă performanța materialității prin excelență. Cu greu te poți abține de la tentația tactilă generată de aceste calități senzoriale conflictuale. Privind mai larg, fiecare bucată de marmură întruchipează ideea timpului comprimat și a spațiului asamblat. Fiecare moleculă a sa construiește un arhiv temporal, format de-a lungul mileniilor prin căldură, presiune și schimbări geologice. Este un model pietrificat la scară mică al unei reacții în lanț la scară mare, care continuă să erodeze.
Procesul deliberat al lui Martin Piaček de expunere lentă, schimb subtil și epuizare reciprocă, restabilește simțul timpului în care transformarea nu este grăbită, ci se desfășoară printr-un angajament răbdător. Artistul își împarte trupul cu marmura prin ore, zile, ani de muncă fizică, în timp ce respiră praful ei. Mâinile lui gândesc prin material; piatra rezistă și colaborează, modelând artistul la fel de mult cum este ea modelată de el.
Procesul de sculptare al lui Martin Piaček reflectă relația în continuă evoluție a umanității cu munca — o luptă marcată de perseverență, oboseală, eșec și rare momente tăcute de reușită. Sculpturile sale poartă urmele nu doar ale intemperiilor și eroziunii, ci și ale extracției, ale violenței carierei și ale mâinilor care le-au modelat. Ele evocă descompunerea lentă a ruinelor antice și trecerea intimă a timpului personal.
Pentru Martin Piaček, munca este atât imperativ, cât și datorie — o chemare și o compulsie. Ea cere prezență fizică, apelând la forță corporală și reziliență emoțională. Practica sa îmbrățișează lentoarea, repetiția și vulnerabilitatea, opunându-se deliberat vitezei și detașării tehnologiilor de fabricație digitală. Corpul sculptorului devine o extensie a uneltelor sale, unde gândul și atingerea se unesc într-un act singular și continuu. În acest spațiu, mintea și materialul se modelează reciproc, dincolo de limitele intenției sau ale controlului.
Există o onestitate brută în abordarea lui Martin Piaček: nu idealizează munca și nici nu romantizează rezultatele ei. Lucrările sale stau ca niște ruine contemporane — monumente ale efortului, rezistenței și imperfecțiunii, spune Anetta Mona Chişa, artist și curator.
Despre Martin Piaček
Martin Piaček (Slovacia) este artist, educator și coordonator al studioului VVV (Vizual–Verbal–Public) în cadrul Departamentului de Intermedia de la Academia de Arte Vizuale din Bratislava.
Format ca sculptor, activează într-o varietate de medii pentru a reexamina critic tehnicile tradiționale de sculptură, materialele și politicile monumentelor. Practica sa explorează teme precum memoria, miturile naționale și, mai recent, istoriile de mediu.
Dincolo de activitatea artistică și pedagogică, Piaček este implicat în proiecte curatoriale, intervenții în spațiul public și inițiative civice precum Public Pedestal, DiStO și KU.BA. În prezent, este implicat în proiectul Freedom Monument din Veľká Mača și coordonează platforma discursivă Liquid Dogmas.
