Procesul controversat al lui Egon Schiele pentru imoralitate

În aprilie 1912, pictorul Egon Schiele (1890–1918), în vârstă de 22 de ani, a fost acuzat că a violat o fată de 13 ani care îi fusese model. Era nevinovat, dar, indiferent de asta, judecătorul a pus sub acuzare desenele sale cu nuduri, cu scopul de a-l condamna pentru „imoralitate”. A fost ars unul dintre ele chiar în sala de judecată.

În 13 aprilie 1912, pictorul austriac este trezit de niște lovituri puternice date în ușa sa. Sub privirile uimite ale tânărului și ale iubitei sale, un agent de poliție îi percheziționează locuința pentru a confisca desenele cu nuduri și îl arestează pe artist, care este aruncat în închisoare. Tratat ca un pervers, este acuzat că ar fi violat o tânără.

Înainte de arestarea sa, pictorul nu era deja prea bine văzut de „buna” societate austro-ungară. Schiele deranja prin desenele și picturile sale care sfidau convențiile și prezentau corpuri ciudate, noduroase și chinuite, într-o nuditate crudă, surprinse în posturi contorsionate și situații erotice.

Unii analizau cu plăcere aceste opere prin prisma scrierilor compatriotului său Sigmund Freud, părintele psihanalizei, care se afla atunci în plină dezvoltare a teoriilor sale la Viena, centru al unei intense efervescențe artistice și intelectuale. În teoriile sale despre sexualitate, publicate în 1905 și care au stârnit un scandal, neurologul a adus o noutate, situând originea sexualității încă din copilărie și subliniind rolul important al acesteia în dezvoltarea personalității. Idei care, la fel ca arta lui Schiele, se loveau de o societate extrem de conservatoare.

Un atelier cu un stil de viață liber

În atelierul lui Schiele, bărbați, femei și copii veneau să pozeze dezbrăcați sau îmbrăcați; printre ei se aflau numeroase fetițe din cartierele sărace ale Vienei. În acea perioadă, vârsta majoratului sexual era stabilită la 14 ani, iar prostituția era, din păcate, o practică obișnuită încă de la această vârstă. Unii susțin că Schiele nu desena copii dezbrăcați, ci doar chipurile lor, pe care le monta pe corpuri mai în vârstă. Oricum ar fi, stilul său de viață liber, într-un atelier unde oamenii care treceau pe acolo se dezbracau, era considerat imoral.

În 1910, la vârsta de 20 de ani, Schiele a fugit din Viena la țară și s-a stabilit într-o casă de pe malul râului din Krumau, unde a locuit împreună cu o tânără în vârstă de 17 ani, Wally Neuzil. Cuplul, care nu era căsătorit și nu mergea la slujbă, era privit cu ochi răi de locuitorii satului. Când au aflat că unii copii din zonă chiuleau de la școală pentru a poza pentru artist, aceștia s-au înfuriat. Se spune că, surprins în timp ce realiza portretul unei fetițe goale în grădina sa, Schiele a fost nevoit să fugă într-un alt orășel de provincie, Neulengbach… Unde a continuat să trăiască așa cum dorea.

În primăvara anului 1912, într-o seară de furtună, o fetiță de 13 ani, Tatjana von Mossig, bate la ușa lui Schiele. El o recunoaște: această fiică a unui ofițer de marină a mai pozat pentru el. Fetița îi explică: a fugit de acasă și caută un loc unde să-și petreacă noaptea. Deși stânjeniți, dar neputând s-o lase afară în ploaie, Egon și iubita sa, Wally, o găzduiesc peste noapte. Dimineața, la cererea ei, cuplul o duce la Viena. Însă, întrucât în cele din urmă nu mai voia să meargă la bunica ei, cei doi o duc pe fată la hotel, apoi i-o înapoiază tatălui ei a doua zi. Acesta, înnebunit de furie, îi întâmpină cu insulte și depune imediat plângere împotriva lui Schiele pentru răpire și viol asupra unei minore.

Un polițist se duce atunci la artist pentru a-i înmâna o citație; acolo descoperă, prins cu o pioneză pe perete deasupra patului său, unul dintre desenele sale cu nuduri. Locuința este percheziționată din temelii, iar nu mai puțin de 125 de desene cu nuduri sunt confiscate. La 13 aprilie 1912, Schiele este plasat în arest preventiv la închisoarea din Sankt Pölten, în așteptarea procesului său.

Împotriva lui sunt formulate trei capete de acuzare: răpire, viol asupra unei minore și imoralitate publică. Procesul său a început prost: judecătorul care se ocupa de caz a vrut să-l transforme într-un exemplu. Artistul a rămas în închisoare până la 7 mai, trei săptămâni în care și-a desenat celula, și-a smuls părul din cap și s-a învârtit în cerc ca un leu în cușcă.

Schiele a desenat-o într-adevăr pe tânăra Tatjana în ipostaze lascive, dar fata a negat acuzația de răpire și viol adusă de tatăl ei – fapt confirmat de examenul medical, care a constatat că era încă virgină. Din răzbunare, magistratul îl urmărește penal pe artist doar pentru ultima acuzație: atentat la pudoare și la moralitate. Pentru aceasta, s-a bazat pe desenele sale confiscate de poliție. Oficial, ideea nu era aceea de a-l condamna pentru că le-a desenat, ci pentru că niște copii au putut să le vadă. Această abordare vicleană urmărea să dovedească presupusa perversitate a bărbatului prin cea, la rândul ei presupusă, a artei sale.

Deși risca șase luni de închisoare, pictorul a fost condamnat în cele din urmă doar la trei zile de detenție, după deducerea celor trei săptămâni de arest preventiv deja executate. În total, Schiele a petrecut 24 de zile în spatele gratiilor. Acest episod l-a afectat profund. „Sunt la capătul puterilor, mă simt mizerabil! […] Am îndurat totul”, îi scrie el prietenului său Arthur Roessler.

Odată eliberat, Schiele își exprimă mai mult ca niciodată revolta prin arta sa, prin intermediul unor autoportrete în stil „ecorché” și, începând din 1912, al unei pânze extrem de provocatoare menite să critice conservatorismul societății catolice austro-ungare.

Mediatizarea procesului său i-a adus noi cumpărători, dar nu s-a bucurat de acest succes prea mult timp: șase ani mai târziu, în 1918, Schiele a murit de gripa spaniolă. În doar câțiva ani, a reușit să-și șocheze contemporanii… Și continuă să o facă și astăzi. Artistul este privit cu suspiciune în era mișcării #MeToo, la fel ca Paul Gauguin, acuzat de pedofilie.

În Germania și în Marea Britanie, afișele care reproducerau picturi ale artistului, precum „Nud masculin așezat” (1910) și „Fata cu ciorapi portocalii” (1914), au trebuit să fie cenzurate prin aplicarea unor benzi albe care acopereau sânii și părțile intime ale modelelor. Cu toate acestea, Oficiul de Turism din Viena a obținut dreptul de a inscripționa pe aceste benzi următoarea frază: „100 de ani și încă prea îndrăzneț?”.

Foto: Leopold Museum, „Caress (Cardinal and Nun)”, 1912