Ritualul cunoscut din lumea artei
Înainte de deschiderea unei expoziții pentru public, într-un muzeu sau într-o galerie, un număr restrâns de persoane este invariabil invitat la „vernisaj”. Un fel de inaugurare privată. Este un ritual foarte cunoscut (și uneori foarte popular) în lumea artei.
Dacă astăzi, când vorbim despre „vernisaj”, ne gândim la inaugurarea unei expoziții în cadrul unui eveniment privat – cu sau fără cocktail și aperitive – care însoțește prezentarea operelor într-o expoziție, termenul desemna inițial o cu totul altă tradiție, legată direct de practica picturii.
În secolul al XVIII-lea, în Franța, tablourile prezentate de artiști în cadrul Saloanelor erau expuse în cadrul unei sesiuni deschise timp de o zi în academiile de artă pentru un grup restrâns de norocoși, clienți potențiali și elita societății, chiar înainte de vizita publicului. Era atunci ocazia unor mari adunări mondene, unde artiștii puteau discuta despre tablourile lor cu cei prezenți pentru a le culege impresiile, care urmau să dea tonul pentru viitor.
În cadrul acestor evenimente, era organizată și o recepție chiar la fața locului.
Tradiția s-a înrădăcinat, iar astăzi lumea artei continuă să sărbătorească finalizarea unei opere de artă, a unei serii sau reunirea unor lucrări ale unui singur artist sau ale mai multor artiști în jurul unei teme. Acest eveniment social reunește invitați asociați într-un fel sau altul cu creatorul operei, colaboratori, prieteni, dar și sponsori, potențiali cumpărători, personalități publice, politicieni, critici de artă și jurnaliști care vor transmite mai departe expoziția în mass-media și, prin urmare, în rândul publicului. Acesta poate avea loc chiar la locul expoziției sau într-un spațiu alăturat, după ce au fost admirate lucrările. Fie că este vorba de o galerie mică, o grădină sau o barcă, organizarea cu succes a unui vernisaj este foarte importantă.
Turner, un pasionat al vernisajelor
În Anglia, obiceiul vernisajului le oferea artiștilor membri ai Academiei Regale nu doar posibilitatea de a-și lăcui tabloul odată ce acesta era expus, ci și de a-l expune în cele trei sau patru zile care urmau după expunere.
William Turner nu s-a abținut de la acest lucru, reluându-și picturile vaporoase tocmai când avea ocazia să le compare cu operele colegilor săi (inclusiv ale rivalului său, John Constable) chiar înainte de expoziții.
Atunci când autoritățile au avut intenția de a le retrage acest privilegiu pictorilor de la Academia Regală, el s-a indignat și a exclamat: „Ne veți elimina singurele ocazii de socializare pe care le aveam, singura ocazie de a ne reuni cu toții într-un cadru informal. Fără vernisaje, nu ne vom mai cunoaște unii pe alții!”.
Astăzi, pe lângă „vernisajele” expozițiilor, noua tendință în galerii este aceea de a organiza „devernisaje” sau „finisaje”… care, așa cum sugerează aceste neologisme, au loc chiar la finalul expoziției pentru a încheia săptămânile de prezentare, uneori însoțite de muzică cu un DJ.
