Curatorial este un proiect editorial non-profit, o revistă ce reunește informații, știri si noutăți despre evenimente, lucrări sau realizări in domeniul artei, precum și despre întâmplări, curente și tendințe ale culturii urbane.

Urmăreşte-ne pe
Contact
Home  /  Artǎ   /  „sevrajă 2.0” – Atoma, la Muzeul de Artă Brașov
atoma, sevraja 2.0 muzeul de arta brasov

„sevrajă 2.0” – Atoma, la Muzeul de Artă Brașov

Expoziția „sevrajă 2.0”, cu lucrări ale artistei Atoma ce vorbesc despre dependență, tehnologie și singurătate, poate fi vizitată la Muzeul de Artă Brașov până la 30 iunie.

Artista folosește obiecte tridimensionale atașate pe pânză – tastatură, cabluri, pastile, fire de cablu pentru Internet -, ele având scopul de a indica în mod vizual unele dintre dependențele cu care se confruntă societatea actuală. Prin aceste lucrări, ea scoate în evidență pericolul tehnologiilor care sunt menite să îmbunătățească viețile oamenilor, dar ale căror consecințe nu au fost prevăzute de la început. Picturile reprezintă portrete ale unor personaje având vârste diferite, ceea ce reflectă larga răspândire a efectelor nocive.

atoma, sevraja 2.0, muzeul de arta brasov

Imagine din expoziția „sevrajă 2.0” (c) Muzeul de Artă Brașov

La finalul anului trecut, artista a prezentat expoziția „sevrajă” la galeria Kulterra din București. Aceasta a vorbit despre anxietate, singurătate, depresie, izolare socială și lumi virtuale.

Atoma trăiește și lucrează în Capitală și este cunoscută pentru lucrările ei murale care pot fi văzute în multe orașe din România: București, Târgu Jiu, Bacău, Sibiu, Satu Mare, Petroșani, Râmnicu Vâlcea și Galați. A studiat pictura la Facultatea de Arte din București și arta murală la Facultatea de Arte Decorative din București. A avut expoziții personale și de grup la București, Timișoara, Constanța și Brașov.

Este preocupată de impactul pe care tehnologia și (social/mass)-media îl au asupra societății și asupra fiecărui individ în parte. Într-o lume în care totul aspiră să devină viral, dependența ne aruncă într-o captivitate tot mai adâncă, pe care artista o recuperează și o redă cu un tip de estetică și în clișee, pe care grefează elementele-simbol ale tehnologiei și ale mediei contemporane. Stridența asumată, declarativă, transformă lucrările artistei în lucrări-manifest, angajându-le într-un discurs aflat sub semnul activismului.