Sfaturi de călătorie. Unde poți admira picturi faimoase fără să te înghesui cu milioane de turiști

În era turismului de masă, experiența contemplării artei în marile muzee ale lumii a devenit adesea o încercare frustrantă de a zări capodoperele printre păduri de selfie-stick-uri și grupuri ghidate.

La Luvru, vizitatorii așteaptă în medie 45 de minute pentru a putea arunca o privire fugară spre Mona Lisa, doar pentru a o vedea prin ecranele telefoanelor ridicate deasupra capetelor. Situația este similară la Muzeul Van Gogh din Amsterdam, unde „Floarea-soarelui” este constant înconjurată de mulțimi dense, sau la Muzeul Prado din Madrid, unde capodoperele lui Velázquez sunt adesea ascunse în spatele unui zid de turiști nerăbdători. Această „industrializare” a experienței artistice transformă vizita la muzeu dintr-un moment de contemplație într-o bifă pe lista de obiective turistice.

Există însă și muzee mai puțin celebre, dar care oferă o experiență infinit mai plăcută: muzeele mai mici care adăpostesc capodopere de valoare inestimabilă. În aceste spații, vizitatorii pot petrece minute sau chiar ore în fața unei singure opere, fără presiunea mulțimilor sau a ghizilor grăbiți. Aici, relația dintre privitor și operă devine din nou personală și intimă, permițând acea conexiune profundă care stă la baza experienței artistice autentice.

Muzeul Berggruen – O bijuterie ascunsă din Berlin

Muzeul Berggruen, situat în aripa de vest a fostului Palat Charlottenburg din Berlin, reprezintă unul dintre cele mai remarcabile exemple de muzee mici care găzduiesc opere de o valoare extraordinară. Înființat în 1996, acest muzeu relativ modest ca dimensiune ocupă o clădire neoclasică din secolul al XIX-lea, care servea inițial drept cazarmă a ofițerilor. Cu doar câteva săli de expoziție distribuite pe trei etaje, muzeul contrastează puternic cu dimensiunea gigantică a altor muzee berlineze precum Gemäldegalerie sau Alte Nationalgalerie.

Bijuteria coroanei a colecției este „Femeia șezând” (Femme assise) din 1940 a lui Pablo Picasso, o lucrare excepțională din perioada de maturitate a artistului, evaluată la peste 120 de milioane de euro. Această capodoperă reprezintă un portret al fotografei Dora Maar, muza și iubita lui Picasso din acea perioadă, realizat într-un stil cubist dramatic și emoțional. Pictura este considerată una dintre cele mai importante opere ale lui Picasso aflate în colecții publice din Germania și exemplifică perfect perioada în care artistul își rafina tehnicile cubiste care l-au făcut unic.

Prezența acestei capodopere într-un muzeu relativ mic creează o experiență unică pentru vizitatori. Spre deosebire de marile muzee unde operele lui Picasso sunt adesea înconjurate de mulțimi pestrițe și vocale, aici vizitatorii pot contempla „Femme assise” într-o atmosferă intimă și liniștită.

„Femme assise” atrage anual peste 100.000 de vizitatori într-un muzeu care altfel ar fi rămas relativ necunoscut. Valoarea estimată a picturii reprezintă aproape jumătate din valoarea întregii colecții a muzeului.

Frick Collection, New York

Frick Collection, situată într-o fostă reședință privată de pe Fifth Avenue, reprezintă visul împlinit al industriașului Henry Clay Frick, care a transformat pasiunea sa pentru artă într-una dintre cele mai rafinate colecții din America. Clădirea în stil neoclasic oferă un cadru intim și elegant pentru contemplarea artei, contrastând puternic cu dimensiunile gigantice și descurajante ale muzeelor moderne.

Colecția include capodopere precum „Ofițerul și fata care râde” de Johannes Vermeer, „Sfântul Francisc în extaz” de Giovanni Bellini și trei lucrări rare de Piero della Francesca. Valoarea combinată a acestor opere este estimată la peste un miliard de dolari, făcând din această colecție relativ mică una dintre cele mai valoroase per metru pătrat din lume.

Muzeul se mândrește cu o politică de achiziții selectivă și cu menținerea atmosferei originale a colecției private, permițând vizitatorilor să experimenteze arta într-un cadru domestic rafinat. Acest aspect creează o experiență unică, fundamental diferită de cea oferită de marile muzee.

Muzeul din Chantilly – Franța dincolo de Luvru

În umbra grandioaselor muzee pariziene, la doar 40 de kilometri nord de capitala Franței, se află unul dintre cele mai remarcabile muzee mai puțin cunoscute ale țării: Musée Condé din Chantilly. Situat în impresionantul castel din Chantilly, muzeul ocupă apartamentele private ale ultimului prinț de Condé, Henri d’Orléans. Deși infinit mai puțin vizitat decât Luvrul sau Musée d’Orsay, această instituție adăpostește a doua cea mai mare colecție de pictură veche din Franța, după Luvru, într-un cadru intim care permite o experiență artistică profund personală.

Bijuteria coroanei a colecției este „Les Très Riches Heures du Duc de Berry”, considerat cel mai important și mai bogat decorat manuscris iluminat medieval din lume. Această capodoperă, creată în secolul al XV-lea de frații Limbourg pentru Jean, Duce de Berry, este evaluată la o sumă inestimabilă, experții considerând-o „peste orice evaluare monetară posibilă”. Alături de acest manuscris excepțional, muzeul găzduiește capodopere precum „Madonna din Loreto” a lui Raphael (una dintre cele doar două picturi ale artistului aflate în colecții publice franceze în afara Luvrului), „Portretul Simonettei Vespucci” de Piero di Cosimo, precum și o colecție impresionantă de picturi de Jean-Antoine Watteau.

Specificul acestui muzeu rezidă în păstrarea exactă a aranjamentului original dorit de prinț, conform testamentului său. Această particularitate creează o experiență unică, unde vizitatorii pot vedea cum un mare colecționar al secolului al XIX-lea își imagina prezentarea ideală a artei. Sălile muzeului, cu lambriurile lor originale, mobilierul de epocă și sistemul istoric de expunere, oferă o perspectivă autentică asupra modului în care aristocrația franceză aprecia și colecționa arta.

Printre regulile fixe ale locului, amintim că nicio operă nu poate părăsi vreodată muzeul, aranjamentul original trebuie păstrat intact, accesul public trebuie menținut permanent, iar statul francez nu poate interveni în administrare.

Muzeul Mauritshuis, Haga

Mauritshuis ocupă o clădire istorică din secolul al XVII-lea în centrul orașului olandez Haga, fiind inițial reședința contelui Johann Maurits van Nassau-Siegen. Arhitectura elegantă în stil clasic olandez și dimensiunile modeste ale clădirii creează un contrast izbitor cu importanța colecției pe care o adăpostește.

Bijuteria coroanei a muzeului este celebra „Fată cu cercel de perlă” de Johannes Vermeer, o operă atât de iconică încât este adesea numită „Mona Lisa a Nordului”. Alături de aceasta, „Lecția de anatomie a doctorului Tulp” de Rembrandt și „Vedere din Delft” de Vermeer reprezintă vârfuri ale artei olandeze din Secolul de Aur, având o valoare culturală și financiară inestimabilă.

Cu doar două etaje și aproximativ 841 de opere în colecția permanentă, Mauritshuis demonstrează că mărimea nu este un indicator al calității. În plus, vremea din Olanda, departe de a fi îmbietoare, ține la distanță turiștii veniți într-o pauză de la plajă.

Institutul de Artă Courtauld, Londra

Situat în Somerset House, pe malul Tamisei, Courtauld Institute combină funcția educațională a unei instituții academice cu cea expozițională a unui muzeu de artă. Clădirea istorică, deși impunătoare, oferă un spațiu expozițional relativ modest în comparație cu giganții londonezi precum National Gallery sau Victoria and Albert Museum.

Colecția impresionistă și post-impresionistă a institutului este considerată una dintre cele mai importante din afara Franței. „Un Bar la Folies-Bergère” de Manet și „Autoportret cu bandaj la ureche” de Van Gogh sunt doar vârfurile unei colecții care include opere majore de Renoir, Monet și Cézanne, fiecare având o valoare de piață care depășește zeci de milioane de lire sterline.

Colecția Emil Bührle, Zürich

Această colecție privată, găzduită într-o vilă din Zürich, reprezintă viziunea colecționarului Emil Georg Bührle, care a adunat una dintre cele mai importante colecții private de artă impresionistă și modernă din Europa. Spațiul expozițional modest ascunde valori artistice extraordinare.

Colecția include capodopere precum „Băiatul în vestă roșie” de Cézanne, „Semănătorul” de Van Gogh și „Câmp de maci” de Monet. Valoarea combinată a acestor opere face ca această mică vilă să rivalizeze cu multe muzee celebre în termeni de importanță artistică.

Controversele legate de proveniența unor opere din perioada celui de-al doilea război mondial au determinat muzeul să dezvolte unul dintre cele mai transparente și riguroase programe de cercetare a provenienței, devenind un model în acest domeniu.

Muzeul Poldi Pezzoli, Milano

Ascuns într-un palat din centrul capitalei modei italiene, muzeul Poldi Pezzoli este una dintre cele mai rafinate case-muzeu din Europa. Fondată de colecționarul Gian Giacomo Poldi Pezzoli în secolul al XIX-lea, clădirea păstrează atmosfera originală a unei locuințe aristocratice.

Printre capodoperele muzeului se numără „Portretul unei doamne” de Pollaiuolo, „Pieta” de Giovanni Bellini și o colecție excepțională de arme și armuri medievale. Fiecare cameră este un microcosmos de artă și istorie, cu picturi, sculpturi și arte decorative integrate organic în spațiul domestic.

În prezent, muzeul are în derulare un proiect de restaurare cu public a Portretului lui Pollaiuolo, unde puteți experimenta în direct efortul meticulos de readucere a strălucirii unei opere de artă fabuloase.

Muzeul Gulbenkian, Lisabona

Muzeul Gulbenkian din Lisabona, deși mai puțin cunoscut decât marile muzee europene, adăpostește una dintre cele mai eclectice și valoroase colecții private transformate în muzeu public. Clădirea modernistă, construită special pentru această colecție, oferă un contrast interesant cu vechimea operelor expuse.

Colecția include capodopere precum „Portretul lui Hélène Fourment” de Rubens, manuscrise iluminate medievale rare și una dintre cele mai importante colecții de artă islamică din Europa. Diversitatea și calitatea excepțională a operelor reflectă gustul rafinat al lui Calouste Gulbenkian.

Fundația care administrează muzeul a dezvoltat unul dintre cele mai ambițioase programe culturale din Portugalia, transformând această instituție relativ mică într-un centru cultural vital pentru întreaga țară.

Muzeul Isabella Stewart Gardner, Boston

Inspirat de arhitectura unui palazzo venețian, acest muzeu unic a fost creat de colecționara excentrică Isabella Stewart Gardner la începutul secolului XX. Arhitectura spectaculoasă include o curte interioară cu grădini, creând un cadru romantic pentru contemplarea artei.

Colecția include capodopere precum „Răpirea Europei” de Titian, „Autoportret în vârstă” de Rembrandt și lucrări importante de Botticelli și Raphael.

Furtul spectaculos din 1990, când 13 opere evaluate la 500 de milioane de dolari au fost sustrase, a adăugat un element de mister în istoria muzeului.

Specificul acestui muzeu constă în aranjamentul fix al operelor, stipulat în testamentul fondatoarei, creând o experiență unică în care arta, arhitectura și istoria personală se împletesc într-un mod fascinant.

MNAR – O comoară ascunsă a lui El Greco

Muzeul Național de Artă al României (MNAR), situat în fostul Palat Regal din București, reprezintă un exemplu fascinant al modului în care o capodoperă extraordinară poate fi găsită într-un loc mai puțin așteptat pentru publicul internațional. Deși palatul în sine este impunător, muzeul este considerat relativ mic în comparație cu marile instituții europene care găzduiesc opere ale maeștrilor spanioli. Clădirea, care poartă încă urmele gloanțelor din Revoluția din 1989, adăpostește una dintre cele mai valoroase opere ale lui El Greco din afara Spaniei.

Bijuteria colecției este „Adorația păstorilor”, realizată de El Greco în perioada sa de maturitate, în jurul anului 1612. Pictura a ajuns în România prin achiziția făcută de Regele Carol I de la colecționarul spaniol Ramon Satorra în 1875, demonstrând o viziune culturală avansată și un bun gust desăvârșit al monarhului.

Profitați de vremea rea pentru a merge la muzeu!