Operele lui René Magrittte în muzică

Știați că… numeroase cântece din muzica internațională fac referire la pictorul belgian René Magrittte și la opera sa suprarealistă?

Piese precum „Magritte” (2003) a lui John Cale și „René and Georgette Magritte with Their Dog after the War” (1983) a lui Paul Simon se numără între compozițiile care i-au adus un omagiu celui supranumit maestru al misterului în pictură.

Începând cu anii 1960, multe dintre lucrările lui Magritte au apărut pe coperte ale albumelor unor trupe, dar și ale unor artiști solo.

Printre acestea se află „La Chambre d’Écoute” (1952), care a fost folosită pentru „Beck-Ola”, album al The Jeff Beck Group, „La Lampe philosophique” (1936), care apare pe coperta albumului „Pipedream” al lui Alan Hull, și „Les Amants” (1928), copertă pentru albumul „The Phosphorescent Blues” al Punch Brothers.

De-a lungul carierei, René Magritte a evocat misterul, lăsând moștenire o operă compusă dintr-o varietate de stiluri. Un măr, o pălărie, o pipă, o eșarfă și imagini repetitive sunt elemente recognoscibile în opera artistului belgian, care a fost adoptată rapid în cultura pop.

În Bruxelles, spre exemplu, unde Magritte și-a petrecut mare parte din viață, o stradă a fost redenumită, în 2018, „Ceci n’est pas une rue” (Aceasta nu este o stradă, n.r.), referire la cea mai cunoscută lucrare a lui, „La trahison des images”.