Zenobia, de Bouguereau – Parcursul unui tablou din primul muzeu de artă al României

„Salvarea Zenobiei”, de William Bouguereau, de la nașterea căruia se împlinesc în 2025 două secole, face parte din Colecția Elena și Anastase Simu și este expusă permanent la Muzeul Colecțiilor de Artă.

Lucrarea a fost prezentată în Muzeul Simu încă de la inaugurarea acestuia, în 1910, în secțiunea dedicată picturii franceze. În catalogul muzeului din 1910, era prezentată ca schiță a lucrării câștigătoare a Premiului Romei (Prix de Rome), organizat de École de Beaux Arts din Paris, ediția din 1850, fiind achiziționată de la o prestigioasă casă de licitații pariziană.

La momentul înființării, Muzeul Simu era primul muzeu de artă din România organizat conform criteriilor muzeale europene de la începutul secolului XX. Prezenta principalele școli artistice europene, oferind un parcurs prin istoria artei, cu accent pe rolul educativ al artelor vizuale.
Muzeul a fost înființat la inițiativa privată a avocatului, diplomatului și politicianului Anastase Simu (1854-1935), alături de soția sa Elena (n. Dumba), și a fost inaugurat la 21 mai 1910.
Istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaș, fondatorul Muzeului de la Șosea (actualul Muzeu Național al Țăranului Român) puncta diferența dintre inițiativa lui Simu și a colecționarilor obișnuiți, remarcând faptul că acesta făcea rabat de la preferințele personale și organiza sistematic fondul muzeal.
Ulterior, colecția muzeului a fost donată statului român, în anul 1927, iar prin testament Simu a donat întreaga avere, achizițiile ulterioare donației din 1927 și casa soților Simu, care a devenit Casa-Muzeu Simu în 1935. Cele două instituții muzeale au fost demolate în contextul reorganizării bulevardului Gh. Magheru.

Lucrarea s-a aflat, din 1950, în Galeria Universală (actuală Galeria de Artă Europeană) a Muzeului de Artă al Republicii Populare România (actual MNAR). Odată cu înființarea Muzeului Colecțiilor de Artă, a fost mutată, în 1979, în lotul de 664 de lucrări care reprezintă astăzi Colecția Simu.

Ulei pe pânză cumpărat cu 305 franci

În 19 mai 1909, Anastase Simu se afla la Paris și, între altele, avea în plan să achiziționeze artă de la o licitație Rosenberg, la Hôtel Drouot, care găzduiește zeci de case de licitație independente.

Pentru că în aceeași perioadă, într-o altă sală, era organizată o licitația de artă modernă, acolo, între altele, Simu a remarcat pictura care o înfățișează pe prințesa iberică devenită regina Armeniei. Lucrarea era realizată după schițe ale lui Bouguereau făcute în contextul Premiul Romei – la care erau selectați zece artiști după mai multe etape de concurs ce dura mai mult de două luni. În 1850, Bouguereau participa a treia oară la concurs. Câștigătorilor le era oferită o bursă de studiu de trei ani la Roma, care pentru Franța reprezenta capitala artei.

Povestea reginei este relatată în secolul I e.n. de istoricul roman Tacitus. În urma unei revolte, Zenobia și soțul ei, regele Rhadamistus, au fost nevoiți să părăsească regatul. Pentru a nu fi capturată, ea îi cere soțului să îi ofere o moarte onorabilă – el a ales să o înjunghie și să o arunce în apele râului Arrax, care izvorăște aproape de orașul turc Erzurum. Pictura redă momentul în care Zenobia, adusă de ape la mal, este salvată de oierii care îi ascultă apoi povestea. Această scenă este frecvent redată în pictura academistă franceză.

Anastase Simu, care se documenta mult legat de artă, și-a dat seama că este o schiță a lucrării câștigătoare a lui Bouguereau și că este pictură valoroasă și a plătit pentru lucrarea intitulată atunci „Scenă romantică” un preț modest, de 305 franci, la acea vreme. O sumă de artist mediu. Lucrarea provenea din colecția lui M. Th. Bonjean, negustor și expert în artă, care decedase de curând.

Singura versiune datată și semnată complet

Această pictură a fost prima lucrare vândută de Bouguereau în acel an, explică dr. Ilinca Damian, conservator la Muzeul Colecțiilor.

În prezent, în lume, există trei variante ale acestei lucrări. Despre cea de la București se spune că a fost realizată de pictor în scop comercial. Fiind singura scoasă la vânzare. O versiune se află la Beaux Arts din Paris (cumpărată în 1884; nesemnată; 32x24cm) și alta, la Musée d’Orsay (cumpărată în 2015; semnată simplu; anterior se aflase în colecția lui Francois-Edouard Picot, profesor al lui Bouguereau).

Varianta de la București are dimensiuni mai mari decât celelalte, de 40x32cm. Personajele sunt mai bine conturate, culorile mai profunde. „A noastră, având dimensiuni mai mari, e și mai probabil să fi fost realizată pentru circuitul comercial. Este singura și datată și semnată complet”, subliniază Ilinca Damian.

William Bouguereau, unul dintre ultimii artiști neoclasici ai Franței, a fost foarte apreciat în timpul vieții. Multe dintre lucrările lui erau cumpărate dinainte de a le finaliza, a avut și comenzi, dar după 1874 a intrat într-un con de umbră, nemaifiind apreciat de generația nouă de artiști. Însă el a lucrat până la finalul vieții, iar pe piața liberă începea să i se piardă urma. În SUA se află multe dintre lucrările lui, ajunse acolo și odată ce fiul colecționarului Bonjean s-a mutat după moartea prematură a tatălui său.

În spațiul european, după 1905, când a murit, artistul era cu greu tranzacționat și aproape uitat.