DOCUMENTAR – Posidonia oceanica, plămânul Mediteranei
Iarba lui Neptun sau posidonia oceanica este o specie de iarbă de mare endemică, ce formează pajiști vaste pe fundul Mării Mediterane, de-a lungul coastei acesteia.
Se întinde pe o suprafaţă cuprinsă între 25.000 km2 şi 50.000 km2, acoperind 25% din fundul mării la o adâncime de până la 40 de metri, de la Strâmtoarea Gibraltar până la Marea Marmara.
Detalii mai puțin cunoscute despre posidonia
Planta marină produce fructe pe care italienii le numesc „măsline de mare”. De asemenea, bucăţi sferice de material fibros, „mingile lui Neptun”, se desprind din aceste păduri submarine pentru ca ulterior să fie aruncate de valuri la mal.
Posidonia face parte dintr-un ecosistem așa-numit antic, în urma analizelor fiind demonstrat că porțiunile de „pajiști” sunt vechi de peste 80.000 de ani. Este unul dintre cele mai mari organisme de pe planetă, fiind o parte importantă a ecosistemului marin și un indicator al calității apei.
Nu este foarte apreciată, fiind considerată mai degrabă un inconvenient inestetic la malul mării, mulți neștiind că ea contribuie la formarea unui sistem unic de dune care protejează coasta.
De ce este protejată posidonia
Posidonia este capabilă să rețină, anual, de până la 15 ori mai mult dioxid de carbon, produce o cantitate mai mare de oxigen pe metru pătrat decât pădurea tropicală amazoniană, reducând efectul încălzirii globale și procesul de acidifiere a oceanelor.
Este habitat important pentru diferite specii amenințate, cum ar fi căluții de mare și midiile gigantice, din ce în mai greu de găsit.
De curând, cercetătorii au descoperit că poate „colecta” bucăți de materiale plastice în structura sa fibroasă, curățând astfel apele. Se presupune că anual poate reține până la 900 de milioan de bucăți de plastic. Însă, fără măsuri de protejare a mediului, există riscul ca, până în 2040, volumul de poluare cu deșeuri plastice să se dubleze.
Pădurile submarine – amenințări și măsuri de protecție
„Aurul verde”, cum mai este denumită posidonia oceanica, se află în declin, existând o degradare și o reducere a zonei de acoperire cu 34% pe o perioadă de 50 de ani.
Forările excesive, poluarea care a dus și la schimbări climatice, tehnici agresive de pescuit, dezvoltarea accelerată a zonelor de coastă sunt doar câteva din cauzele care au dus la distrugerea treptată și la crearea unui dezechilibru la nivelul ecosistemului marin. De aceea, au fost introduse reguli de protecție stricte la nivel internațional. De exemplu, este interzisă coborârea ancorei în zonele unde este prezentă posidonia și este permisă ridicarea ancorei doar pe verticală, crearea de zone de protecție marine și de coastă și reducerea metodelor invazive de pescuit. În plus, o informare eficientă și promovarea turismului sustenabil sunt elemente care pot ajuta real în demersul de protejare a speciei.
