Ian Berry, fotograful care a surprins marile tragedii ale lumii și viața engleză cotidiană
Ian Berry, ale cărui imagini cutremurătoare au surprins dezastrele umane din Vietnam până la Aberfan și, mai ales, în Africa de Sud în perioada apartheidului, a fost un fotograf de presă dedicat, a cărui muncă a avut un impact real.
Aflat în 21 martie 1960 în apropiere de Johannesburg, în timpul unei acțiuni de protest la nivel național împotriva legilor apartheidului privind permisele de trecere folosite pentru a controla locurile în care sud-africanii de culoare puteau locui, munci și călători, a asistat la ceea ce este numit masacrul Sharpeville. Demonstranții au fost ținta polițiștilor, câteva zeci au murit și sute au fost răniți.
Era prima dată când Berry era ținta unor focuri de armă sau când vedea oameni uciși, dar nu avea să fie ultima, într-o carieră care l-a dus la criza din Congo de după independență (1960 – 1965) la războiul din Vietnam, la dezastrul de la Aberfan din 1966 – în care deșeurile de cărbune au înghițit un sat din Glamorgan – și la războiul de șase zile dintre Israel și Egipt, Siria și Iordania, din iunie 1967.
În 1968, trimis de agenția Magnum, s-a aflat în Praga, pe măsură ce tancurile sovietice înaintau. A reușit să treacă granița din Germania și a surprins imagini memorabile ale rezistenței pașnice în primele zile ale invaziei, apoi le-a scos pe ascuns din țară în capacele roților și în pragurile ușilor mașinii sale Volkswagen Beetle închiriate, pentru a fi publicate apoi în revista Paris Match.
Din comitatul Lancashire la Paris și Londra, via Johannesburg
Născut în 1934 în orașul englez Preston, într-o familie modestă, a fost intern la școala Rossall și de la o vârstă fragedă a fost cuprins de pasiunea de a călători. Un program de emigrare asistată din perioada postbelică l-a dus în Africa de Sud în 1952.
În Johannesburg, a lucrat pentru o cunoștință de familie, Roger Madden, care se întorsese recent acasă după ce îl asistase pe fotograful Ansel Adams în Statele Unite. Madden l-a învățat pe Berry să folosească un aparat foto de format mare și să developeze în camera obscură, dar el și-a găsit propria cale folosind un Leica de dimensiuni reduse, aparatul preferat de jurnaliștii de seamă ai vremii.
Ian Berry a trecut la munca de studio și la misiuni editoriale în orașe mici și a lucrat pentru Rand Daily Mail, acoperind începuturile procesului de trădare din 1956 în care Nelson Mandela figura ca inculpat. După ce a aflat că Tom Hopkinson, fostul redactor-șef al revistei Picture Post din Londra, urma să vină să redacteze Drum, un săptămânal sud-african nou înființat, destinat cititorilor de culoare, Berry l-a convins să-i ofere un loc de muncă. Câteva luni mai târziu, Hopkinson l-a trimis la Sharpeville.
Fotografiile i-au adus recunoaștere internațională, iar prin intermediul lui Hopkinson a intrat în contact cu Magnum Photos, agenția cu care a colaborat până la moartea sa, survenită în 13 septembrie 2026.
Când s-a mutat la Paris, în 1962, Berry l-a cunoscut pe Henri Cartier-Bresson, cofondator al Magnum, la care a devenit membru cu drepturi depline cinci ani mai târziu. Până atunci, plecase deja de la Paris la Londra pentru a deveni fotograf sub contract pentru ziarul The Observer, călătorind în străinătate pentru reportaje, în timp ce îi fotografia pe membrii scenei artistice britanice pentru revista de weekend a ziarului. Odată cu aceste cadre, a obținut și faima de portretist.
Era tenace, dar punctul său forte era ochiul format să surprindă oamenii din spatele titlurilor din presă, fotografiind adesea scene care nu se aflau în centrul atenției și care, totuși, spuneau o poveste mai bine prin concentrarea asupra indivizilor.
Expoziții și albume foto
A realizat și fotografie de stradă în serii care i-au fost expuse apoi în galerii. Între acestea, în 1972, Galeria Whitechapel din Londra i-a încredințat misiunea de a fotografia cartierul East End, iar doi ani mai târziu, o bursă acordată de Arts Council (despre care se spune că ar fi fost prima acordată vreodată unui fotograf) a dus la publicarea cărții „The English” (1978), colecție care surprindea diferențele de clasă socială, ceremoniile și activitățile de agrement cotidiene.
Misiunile de reportaj pentru Life, Paris Match, National Geographic, Geo și alte publicații l-au dus pe Berry în întreaga lume și au stat adesea la baza unor studii mai ample. Implicarea sa continuă în problema apartheidului din Africa de Sud a dat naștere lucrărilor „Black and Whites: L’Afrique du Sud” (1988) și „Living Apart” (1996), în timp ce alte proiecte au analizat schimbările din viața de zi cu zi din China și din fosta Uniune Sovietică.
În ultimii ani, o comandă de a fotografia ghețarii în retragere din Groenlanda a dat naștere proiectului „Water”, analiză a modului în care apa susține viața și a felului în care lipsa acesteia, poluarea și forța sa distructivă scot la iveală impactul umanității asupra planetei. Bazându-se pe 15 ani de muncă, lucrarea a fost publicată în 2023, însoțită de un eseu scris de a treia sa soție a lui, Kathie Webber, cu care se căsătorise în 1973.
