Inovații în design – Michael Graves, imaginație și soluții creative
Arhitectul și designerul Michael Graves, unul dintre exponenții postmodernismului, a creat atât clădiri devenite embleme pentru orașe americane, cât și produse, inclusiv din categoria echipamentelor medicale, prin care a găsit echilibrul între frumusețe și funcționalitate.
Graves a combinat înălțimile, clădirile statement și ornamente diverse precum coloane înalte și ferestre mici și multe, texturi și nuanțe diferite.
Creația versatilă a lui Michael Graves, de la obiecte de uz cotidian, precum ceainicul pentru ALESSI, lansat în 1985, adesea copiat, până la exemple emblematice de arhitectură postmodernă, precum Hansellmann House (1971) și Portland Building (1982).
Conducerea Target a fost atât de impresionată de proiectul lui Graves pentru schelele folosite la restaurarea Monumentului lui Washington, încât i-a cerut arhitectului să proiecteze obiecte de uz cotidian vândute în magazinele companiei. Designul emblematic al lui Graves pentru un telefon a marcat, în anul 2000, începutul unei colaborări pe care Target a numit-o „democratizarea designului”.
Telefonul proiectat de Graves pentru Target
O mie de studenți, încurajați să privească experiența umană
Născut în 1934, Graves a absolvit, în 1958, Școala de Arhitectură din Cincinnati, cu specializare, un an mai târziu, la Harvard. A petrecut doi ani la Roma studiind cu o bursă, a început să predea apoi la Școala de Arhitectură a Universității Princeton, iar în 1964 a fondat acolo propriul birou de arhitectură și design – care activează și astăzi, la unsprezece ani de la moartea sa.
A primit, în 1999, National Medal of Arts, distincție însoțită de unele ca AIA Gold Medal, Richard H. Driehaus Prize, introducerea în New Jersey Hall of Fame, în 2010.
În calitate de cadru didactic, a predat la peste 1.000 de studenți pe parcursul celor 39 de ani petrecuți la Universitatea Princeton și nu numai. El a influențat evoluția curiozității în arhitectură și design. Este semnificativ faptul că mulți dintre studenții săi au continuat să predea și chiar au devenit decani ai facultăților de arhitectură, precum și profesioniști în domeniu. „Nu le-am spus studenților mei să proiecteze într-un anumit fel. Mai degrabă, i-am încurajat să privească experiența umană dintr-o perspectivă largă și i-am implicat într-un dialog critic. Au învățat cum să gândească, nu ce să gândească”, spunea el.
