„Mineriada”, trenuri și coșmaruri într-o serie de Anton Roland Laub
2/3 Galeria anunță vernisajul expoziției „Mineriada” a lui Anton Roland Laub, care va avea loc în 12 iunie, de la ora 18:00, în prezența artistului și a curatoarei Sonia Voss. Expoziția rămâne deschisă până la 26 iulie.
Seria „Mineriada” a lui Anton Roland Laub este plină de trenuri și coșmaruri, spune curatoarea. Acestea acționează ca vectori ai unei călătorii sumbre și existențialiste, care în același timp acuză și vindecă. „Mineriada” este a treia parte a unei trilogii care abordează stigmatele încă evidente în societatea românească la 30 de ani după sfârșitul dictaturii comuniste și după evenimentele care au urmat destrămării Blocului de Est și căderii regimului Ceaușescu. La fel ca primele două părți, „Mobile Churches” și „Last Christmas (of Ceaușescu)”, această lucrare aruncă o lumină puternică asupra neajunsurilor unei țări ale cărei instituții nu au reușit până acum să își finalizeze tranziția către democrație.
Ca în primele două serii, în „Mineriada” se regăsesc priveliști aparent lipsite de particularități ce alternează cu detalii surprinzătoare, al căror caracter tulburător este accentuat de încălcări bruște ale cadrului, unghiuri oblice ale camerei și iluminare violentă. Este în acțiune o confruntare crudă a esteticii – oscilând între furie și dezvrăjire și înapoi. Pornind de la o oglindă retrovizoare de pe o stradă din Strasbourg care ne invită să însoțim fotograful în călătoria sa către trecut, descoperim tot mai mult, pe măsură ce pătrundem în profunzime, instantanee intrusive realizate de sus, care amintesc de imaginile făcute de ffotojurnalistul Weegee (Arthur Fellig) la locurile crimelor din New York.
Reprimarea oricărei încercări de promovare a democrației
În cazul expoziției lui Laub, locurile crimelor sunt cele care îi privesc pe victimele guvernului Iliescu, care, pentru a-și menține controlul asupra puterii după căderea lui Ceaușescu, nu s-a oprit în fața niciunui act de violență pentru a reprima orice încercare de promovare a democrației din partea concetățenilor săi, în special a generației tinere, mai notează curatoarea.
„În contrast puternic cu scenele fotografiate de Weegee, ne aflăm la mai bine de treizeci de ani distanță de acele evenimente. Corpurile nu mai sunt acolo pentru a depune mărturie despre crime. Mai mult, unde au avut loc exact acele crime? Nu există nicio placă comemorativă, nicio arhivă oficială care să indice drumul. Obiectivul lui Laub dezvăluie doar pete strălucitoare de spumă pe un trotuar murdar, gratiile răsucite ale unei ferestre, un stol înspăimântător de porumbei sau fragmente ambigue de cuvinte pe ziduri. Pe această absență a urmelor s-a construit tăcerea României, în ciuda îndemnurilor instanțelor europene. Laub pornește în căutarea imaginilor, urmând în mod implicit o logică a evocărilor, a fulgerelor fără tunet, a senzațiilor – în speranța de a atinge, în obscuritatea nopții, un adevăr pe care să îl poată aduce la lumină. Pentru cel care se aventurează să le descifreze, imaginile sale – profunde, pline de contraste, întunecate de funingine și lipsite de orice prezență umană – evocă furie și neputință”.
Fotografii din iunie 1990, sursa de inspirație
Mineriada din iunie a fost cea mai violentă dintre cele care au avut loc în 1990. În timp ce în alte părți ale fostului Bloc de Est disidenții anticomuniști erau invitați să se exprime și să contribuie la reconstrucția unei noi societăți, speranțele tinerilor români au fost zdrobite. La 13 iunie, tatăl lui Laub, în drum spre casă de la birou, a realizat fotografiile care l-au inspirat ulterior pe Anton Roland Laub să creeze această serie. Scoțând la lumină imagini păstrate timp de decenii în arhiva familiei, Laub alege să invoce demonii mai degrabă decât să îi alunge, deschizând un drum către confruntare și vindecare.
„Nu îi vom găsi pe minerii din Valea Jiului pe ziduri. În schimb, vedem șine. Poduri care traversează liniile de cale ferată. Segmente de gard metalic pline de găuri. Și ceața, mereu pe punctul de a înghiți totul. Aici este aproape imposibil să nu ne amintim de căile ferate sinistre folosite pentru deportările către lagărele de concentrare în perioada colaborării României cu Germania nazistă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Dar aceasta este o altă poveste. Sau poate nu. Poate că trebuie privită ca încă un episod dintr-o serie de acte de violență susținute de stat”, adaugă Sonia Voss, curator (adaptare după textul autoarei publicat în „Mineriada”, editura Kehrer Verlag, 2022).
Despre Anton Roland Laub și Sonia Voss
Anton Roland Laub este un artist vizual născut la București care trăiește și lucrează la Berlin. Deține un masterat obținut la Weissensee Academy of Art din Berlin, după ce anterior și-a finalizat studiile la New School for Photography din Berlin și a absolvit Universitatea din București. Lucrările sale au fost expuse la nivel internațional, în special la Wende Museum din Los Angeles; la Trienala de Fotografie și Arhitectură din Bruxelles; Les Rencontres d’Arles; FORMAT International Photography Festival din Derby; European Month of Photography din Atena și Berlin; PhotoSaintGermain din Paris; Helsinki Photo Festival din Helsinki. Lucrările sale au fost recenzate și prezentate în presa internațională și fac parte din colecții publice și private.
Sonia Voss este curator de expoziții, concentrându-se asupra fotografiei est-germane și, într-un sens mai larg, asupra scenelor est-europene din anii 1970 și 1980. Ea a curatoriat Louis Roederer Discovery Award la Les Rencontres d’Arles 2021 și colaborează cu artiști contemporani precum Isabelle Le Minh, Anton Roland Laub și Tarrah Krajnak, explorând totodată arhive mai puțin cunoscute, precum cea a lui Uraguchi Kusukazu, pe care a adus-o în atenția publicului prin proiectul Shima no ama (Les Rencontres d’Arles, 2024; Huis Marseille, Amsterdam, 2025/26; Atelier EXB, 2024). Trăiește și lucrează la Paris și Berlin.
