Destinul tragic al muzei lui Modigliani

Jeanne Hébuterne era o tânără aspirantă în pictură când ajungea la 19 ani în Montmartre pentru a studia și a se prefecționa. În 1917 s-a înscris la Academia Colarossi însă destinul a hotărât altceva. În vizită la Academie în căutare de modele, sculptorița Hana Orloff i-l prezintă pe boemul și carismaticul Amedeo Modigliani, la vremea respectivă în vârstă de 33 de ani.

Cei doi se îndrăgostesc nebunește și sunt din acel moment de nedespărțit.

Familia Hébuterne, foarte catolică, nu este însă deloc de acord cu relația dintre cei doi. Modigliani este evreu, alcoolic, afemeiat și are deja cel puțin doi copii din flori. Cu toate piedicile, cei doi se mută împreună, iar Jeanne devine muza favorită a pictorului pentru peste 20 de portrete.

Jeanne mai pictează doar sporadic, mai ales după ce dă naștere foarte repede primului copil al cuplului – micuța Giovanna. Pe când așteptau cel de-al doilea copil, starea șubredă de sănătate a lui Amedeo se înrăutățește brusc. Este diagnosticat cu meningită tuberculoasă, afecțiune aproape de netratat în epocă.

Modigliani moare pe 24 ianuarie 1920, la 36 de ani, iar Jeanne este devastată. Nu poate procesa deloc dispariția soțului și, o zi mai târziu, însărcinată în opt luni, se sinucide, aruncându-se de la fereastra apartamentului părinților.

Aceștia pun moartea fiicei pe seama influenței nefaste a lui Amedeo și refuză să îi înmormânteze împreună. Fratele lui Jeanne, la rândul său, nu mai vrea să audă niciodată de numele Modigliani. Giovanna, fetița cuplului rămasă orfană, va fi data în grija unei mătuși ale tatălui, în Italia.

Abia după 10 ani, familiile sunt de acord să îi readucă împreună pentru totdeauna în cimitirul Père-Lachaise din Paris. Giovanna Modigliani va spune povestea în cartea „Modigliani, Omul și Mitul„, publicată în 1958.