Curatorial este un proiect editorial non-profit, o revistă ce reunește informații, știri si noutăți despre evenimente, lucrări sau realizări in domeniul artei, precum și despre întâmplări, curente și tendințe ale culturii urbane.

Urmăreşte-ne pe
Contact
Home  /  Artǎ   /  Arta și activismul legendarei Josephine Baker, în centrul unei expoziții în Germania
josephine baker, george hoyningen huene estate archives

Arta și activismul legendarei Josephine Baker, în centrul unei expoziții în Germania

Josephine Baker și-a făcut debutul ca „Black Venus” la Berlin în 1926, interpretând charleston la Teatrul Nelson de pe Kurfürstendamm. Deși recunoscută la nivel mondial ca dansatoare și artistă, Baker a fost și spion în Al Doilea Război Mondial și activist pentru drepturile civile.

După un secol, la Neue Nationalgalerie din capitala germană, o nouă expoziție îi pune în evidență viața și moștenirea lăsată. Fotografii, desene, cărți, programe, coperte de discuri și alte documente de arhivă evidențiază nu numai realizările lui Baker în domeniul muzicii, filmului și dansului, ci și activitatea ei ca luptătoare în rezistență și activistă pentru drepturile civile.

Munca ei este prezentată alături de lucrările unor artiști contemporani precum Simone Leigh, Faith Ringgold și Carrie Mae Weems, care au citat-o ca o influență culturală de neșters.

„Josephine Baker: Icon in Motion” e deschisă la Neue Nationalgalerie din Berlin până la 28 aprilie.

„Tribul curcubeu”

Josephine Baker, născută Freda Josephine McDonald în St. Louis (Missouri), în 1906, a început să danseze la New York la vârsta de 13 ani. Aflată în primul ei turneu mondial cu spectacolul muzical „La Revue Nègre”, a ajuns la Paris în 1925. La acea vreme, țările europene încă își extindeau dominația colonială, iar segregarea rasială era o practică obișnuită pe întreg continentul. Chiar și în acest context, publicul a fost fermecat de Baker, care le-a făcut cunoștință cu muzica și dansul afro-american.

Deși vedetă de cinema și muză, Baker a fost în mod constant hulită și hipersexualizată. Deseori a fost nevoită să apeleze la stereotipurile rasiste – de exemplu, purtând fusta banană pe care a făcut-o un simbol sau să imite caricaturile populare ale menestrelilor pentru a câștiga favorurile publicului.

Până la vârsta de 20 de ani, Baker a avut două căsnicii eșuate cu bărbați mult mai în vârstă. După această perioadă, a mai avut două relații semnificative, înainte de a se căsători cu compozitorul francez Jo Bouillon în 1947. Împreună cu el, a continuat să călătorească pe tot globul, adoptând în cele din urmă 11 copii de diferite etnii, pe care îi numea „Rainbow Tribe” (tribul curcubeu, n.r.).

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Baker a devenit spion pentru Comitetul pentru Franța Liberă și a fost trimisă în misiuni sub acoperire, inclusiv pentru a duce peste granițe informații strict secrete scrise cu cerneală invizibilă pe partiturile sale.
Baker a fost o susținătoare a desegregării, lucru pe care a insistat în timpul spectacolelor sale, iar după război a devenit delegată a International Association Against Racism and Anti-Semitism.

Josephine Baker a fost invitată în 1963 de Martin Luther King Jr. să ia cuvântul la Marșul de la Washington. „Nu mai sunt o femeie tânără acum, prieteni”, a spus ea mulțimii. „Nu mai arde prea mult foc în mine. Și înainte să se stingă, vreau să folosiți ceea ce a mai rămas pentru a aprinde acel foc în voi – astfel încât să puteți continua și să puteți face acele lucruri pe care le-am făcut eu”.
A decedat în 1975, la Paris.

Foto: Josephine Baker (1929), de George Hoyningen-Huene © George Hoyningen-Huene Estate Archives.