Chopin, Napoleon și Jennifer Lawrence, la Luvru – Doi artiști, în dialog cu patrimoniul muzeului

Un dialog între arta contemporană, istorie și patrimoniul Muzeului Luvru Paris este evidențiat prin creații ale artiștilor Elizabeth Peyton și Kader Attia.

Compozitorul Frédéric Chopin și pictorul Eugène Delacroix, împăratul Napoleon I, scriitorul Gustave Flaubert și actrița Jennifer Lawrence apar în viziunea lui Elizabeth Peyton expuși la Muzeul Luvru Paris, după ce artista americană a avut o rezidență de creație aici timp de doi ani, alături de artistul francez Kader Attia.

Lucrări mai vechi și noi inspirate de artele și de istoria franceză populează Salle de la Chapelle din aripa Sully a muzeului. O prezență deosebită o reprezintă Frédéric Chopin, portret din 1988 realizat de Peyton după cel semnat de Eugène Delacroix în 1838, una dintre lucrările ei timpurii. „Este important pentru că acolo se regăsesc începuturile relației mele cu cultura franceză, care s-a dezvoltat atât de mult apoi – mai ales Chopin și Delacroix, dar și multe alte lucruri – Proust -, colecția Luvru”, spune artista.

Elizabeth Peyton (n. 1965, Connecticut, SUA; trăiește și lucrează în Paris și New York) este recunoscută pentru portretele energice pe care le pictează, pentru colaborările neașteptate, lucrările ei fiind folosite inclusiv pentru coperte de reviste – cum este cazul seriei de picturi care o înfățișează pe actrița americană Jennifer Lawrence -, dar și ca parte din colecții importante, publice și private.

Timp de doi ani, ea și Kader Attia au locuit în spațiile – fizice și imaginare – ale Luvru. Fiecare dintre ei a avut un atelier în incinta muzeului, unde a creat, a discutat cu personalul muzeului și a interacționat cu publicul.

Acum, rezultatele sunt expuse pentru ca toată lumea să le poată admira. Pentru Attia, este vorba despre un film și o instalație inspirate de propriile lui rătăciri prin Luvru. Pentru Peyton, picturi și desene: un amestec de reinterpretări ale operelor din Luvru, pe care le creează încă din primii ei ani ca artistă, și reprezentări ale unor subiecte istorice și contemporane, realizate în atelierul său din muzeu.

Cum a devenit Napoleon sursa de inspirație pentru Peyton

Elizabeth Peyton a avut o revelație, la vârsta de 21 de ani. Citea biografia lui Napoleon scrisă de Vincent Cronin și și-a dat seama că o singură persoană, prin idei și voință pură, poate schimba lumea în bine sau în rău, și că portretul oferă un mijloc de a surprinde atât persoana reprezentată, cât și o parte din istorie.

Cartea era ilustrată cu portretul lui Napoleon Bonaparte realizat de Antoine-Jean Gros, „Bonaparte la Podul Arcole”, din colecția Luvru. Astfel, Peyton a reprodus această operă și a fost inspirată să continue să picteze portrete. Patruzeci de ani mai târziu, cu un atelier în muzeu timp de doi ani, a avut ocazia să cutreiere galeriile muzeului, singură și amestecându-se printre vizitatori. Vizitele ei frecvente și interesul profund pentru operele expuse în galerii au determinat-o să petreacă multe ore schițând și pictând acolo. A realizat o gravură pentru Calcografia Luvrului și a lucrat alături de tineri artiști de la École des Beaux-Arts din Paris în muzeu. Împreună, au copiat opere din colecție, iar acestea au fost expuse la Centrul Pompidou-Metz. În tot acest timp, ea a continuat să picteze în atelier figuri care o inspirau.

Attia și oglinzile care schimbă perspectiva: o altă privire asupra Luvru

Kader Attia (n.1970, Dugny; în prezent locuiește și lucrează la Paris și Berlin) a avut o revelație artistică atunci când a vizitat Luvru în adolescență. A descoperit sala dedicată „pictorilor realității”, cu capodopere ale fraților Le Nain și ale lui Georges de La Tour. De atunci, a creat o operă artistică ce îmbină sculptura, filmul și arta instalației cu reflecția critică, activitatea de curator și scrierile teoretice.

Pe durata șederii lui la Luvru, a condus un tur ghidat pentru public, a organizat un seminar de cercetare împreună cu echipele muzeului și a susținut prelegerile din seria „Lecțiile artiștilor la Luvru” din 2025.

Pentru a marca sfârșitul celor doi ani în calitate de „gazdă la Luvru”, a creat un film și o sculptură care explorează relația sa personală și politică cu muzeul, precum și un ansamblu de oglinzi care intră în dialog cu istoria picturii.

După mulți ani petrecuți lucrând cu oglinzi sfărâmate, în lucrarea expusă acum la Luvru el dezvoltă o nouă abordare a reflecțiilor asupra corpului și privirii. Folosind oglinzi convexe și reflexiile lor distorsionate, orchestrează o coregrafie a corpurilor în care fiecare vizitator își caută locul într-o imagine instabilă și distorsionată, dar mereu prezentă.

În timp ce oglinzile obișnuite îndemnă la auto-recunoaștere, aceste oglinzi creează un sentiment de alteritate: o ușoară dezorientare prin care privitorul își pune la îndoială propria perspectivă. Reflecția este într-o continuă schimbare, refăcută de la o secundă la alta și unică pentru acel spațiu.

Expoziția „Les Hôtes du Louvre. Kader Attia et Elizabeth Peyton” poate fi vizitată până la 14 decembrie 2026.