Cum se păstrează un secret timp de 2000 de ani
În 1974, în timp ce săpau pentru a construi o fântână, sătenii de lângă Xi’an, oraș din estul Chinei, aveau să facă cea mai importantă descoperire arheologică din secolul XX – armata de teracotă a primului împărat Qin, unificatorul Chinei de mai târziu.
Cum s-a putut totuși ca un sit de asemenea amploare să fie descoperit din întâmplare, fără vreo menționare prealabilă? Miile de războinici de teracotă erau organizați într-un adevărat oraș subteran (necropolis), adiacent palatului imperial. Se spune că peste 700.000 de oameni din zonă au muncit timp de 30 de ani.
O mică parte din infanteria de teracotă
Tot ansamblul datează din secolul 3 î. Hr., devenind astfel poate cea mai veche lucrare produsă în serie în întreaga lume. Un proiect de proporții uriașe, care însă a fost păstrat secret timp de peste 2000 de ani.
Totuși, cine a putut să poruncească o asemenea desfășurare de forțe? Și cum s-a putut păstra secretul atâta timp?
Desigur, doar un împărat putea avea astfel de inițiative. Este vorba despre împăratul Qin Shi Huang (259 î.Hr. – 210 î.Hr.), fondator al dinastiei Qin, cel care avea să fie primul împărat al Chinei unificate.
Împăratul Qin Shi Huang (259 î.Hr. – 210 î.Hr.)
Un amănunt este însă important de menționat. Monarhul avea doar 13 ani atunci când a urcat pe tron și a decis începerea lucrărilor la armata soldaților de teracotă. Să recunoaștem, un proiect neobișnuit pentru un adolescent. Un proiect care va fi continuat nealterat pentru întreaga domnie a împăratului.
Se pare că scopul armatei în mărime și dimensiuni naturale era dobândirea vieții veșnice. Rolul soldaților era să își protejeze împăratul dincolo de moarte. Întregul necropolis îngropat se întinde pe 80 de km pătrați, fiind o replică la scară reală a vieții de deasupra.
Alături de soldați, erau îngropați cai, vite, atelaje, unelte și podoabe, replică fidelă a vieții din secolul III î. Hr.
Un secret uriaș, care a fost păstrat timp de două milenii. Niciun document nu conținea nici cea mai mică referință despre proiect, în ciuda dimensiunilor impresionante și al intervalului foarte lung de construcție.
Nu a existat nici măcar vreo sugestie neoficială, nici măcar vreo relatare sub formă de legendă care să provină de la cei 700.000 de lucrători care au lucrat la proiect.
