Dezvăluirile restaurării tabloului „La Liberté guidant le peuple” al lui Delacroix

Emblematicul tablou „La Liberté guidant le peuple” al lui Eugène Delacroix a fost restaurat și a revenit în expoziția permanentă a Muzeului Luvru din Paris.

Pe parcursul a șase luni restauratorii au descoperit că rochia din „La Liberté guidant le peuple” nu este galbenă, ci de un gri argintiu subtil, îmbunătățit cu câteva atingeri de galben pentru a da vibrație veșmântului. Pânza, „pictată rapid de artist între septembrie și decembrie 1830”, a devenit simbol universal al ideii pe care o întruchipează.

„Libertatea călăuzind poporul”, de Eugène Delacroix (1798-1863), este, probabil, cel mai cunoscut tablou din Luvru, după „Mona Lisa”.

După șase luni (din octombrie 2023 până în aprilie 2024) de lucrări de restaurare efectuate de Bénédicte Trémolières și Laurence Mugniot, care au constat în principal în îndepărtarea straturilor de lac oxidat și murdar care acopereau paleta deosebit de puternică și subtilă a lui Delacroix, tabloul a fost expus din nou, în 2 mai, în Salle Mollien.

Redescoperirea geniului cromatic al lui Delacroix

Eugène Delacroix a fost pictorul care a exploatat la maximum toate proprietățile materiei colorate: s-a bazat într-un mod original pe juxtapunerea culorilor pentru a-și modela volumele și pentru a-și anima umbrele; s-a jucat cu stările materiei – granulară, cremoasă, lichidă – pentru a-și trasa planurile, a sugera texturi și a crea transparențe, se arată într-un comunicat al muzeului. Însă tocmai aceste inovații sunt anulate de înnegrirea și îngălbenirea lacului gros.

Subțierea acestor straturi de lac a restabilit mai întâi tonul lucrării: contrastele sunt viguroase, răceala generală revine, iar iluzia tridimensională este restabilită. În plus, figurile se detașează unele de altele în funcție de planșele care le-au fost atribuite de artist.

„Redescoperim bogăția compoziției: departe de a se reduce la trioul central (Libertatea, steagul ei și tânărul ei însoțitor), tabloul abundă în detalii”, spun restauratoarele. „Delacroix nu e neglijat nimic, până la marginile tabloului. Înainte de restaurare, de exemplu, nimeni nu observase pantoful uzat din colțul din stânga jos. Nu era nici ascunsă, nici suprapictată: ecranul de lac se amestecase pur și simplu optic cu pietrele”.

Același lucru este valabil și pentru clădirile vizibile în extrema dreaptă – fiecare fațadă era diferită de cea alăturată, iar schimburile de focuri erau marcate de mici dungi roz în confuzia de fum.

Principala surpriză în restaurarea „Liberté”

Principala surpriză a fost tunica Libertății, despre care se credea că este uniform galbenă, explică specialistele. „La un test inițial în partea de jos a tunicii am fost uimiți să descoperim că aceasta este de culoare gri deschis”.

Prin extinderea procesului de curățare, restauratoarele Bénédicte Trémolières – care a lucrat și la „Femmes d’Alger dans leur appartement” în 2021 – și Laurence Mugniot au evidențiat faptul că Delacroix a pictat într-adevăr întreaga rochie în gri, înainte de a adăuga galben strălucitor în diferite densități, mai mult la nivelul bustului, apoi din ce în ce mai fragmentat, pe măsură ce coboară pe picioare.

Acest aspect voit gradat – sau mai degrabă decolorat, pentru că este vorba despre o piesă de îmbrăcăminte – nu a mai fost înțeles în secolul XX, astfel că la cea mai recentă restaurare, în 1949, s-a încercat uniformizarea culorii rochiei prin menținerea unui strat gros de lac pe întreaga suprafață și prin adăugarea de lumini portocalii pe pliuri și contururi. Odată îndepărtate aceste vopsele foarte solubile, a devenit clar că nuanța galbenă a fost concepută pentru a pune în valoare bustul Liberté.

Acesta este punctul cel mai puternic din întreaga pictură, completând celelalte două culori primare omniprezente, albastru și roșu.

Delacroix a eliminat în mod deliberat verdele, portocaliul și violetul din paleta sa. Și-a construit compoziția exploatând întreaga gamă de griuri colorate – de la cel mai deschis (reflexia pieptarului din dreapta jos) până la cel mai adânc (vesta băiatului). Pe acest fundal aparent auster, bogat în nuanțe, el a făcut să strălucească cele trei culori naționale: albastru, alb, roșu.

Titlul dat de Delacroix acestei lucrări este „Le 28 juillet 1830. La Liberté guidant le peuple”, după ce fusese interzisă sub domnia lui Louis XVIII și Charles X.

„Indisociabil de ideea de libertate și revoluție din inima lui Delacroix, acest imn al celor trei culori este adevăratul subiect al tabloului. Această interacțiune constantă între nevoile subiectului și cele ale culorii, care face tabloul special, este acum perfect inteligibilă”.

Credit foto: Muzeul Luvru