DOCUMENTAR – Un muzeu naţional într-un palat baroc
Muzeul Naţional de Artă Timişoara funcționează în Palatul Baroc din centrul orașului. A fost înfiinţat la 1 ianuarie 2006 şi deţine o colecţie unică de lucrări semnate Corneliu Baba. Celelalte secţiuni cuprind: arta europeană, arta românească modernă, picture veche bănăţeană, icoane bănăţene şi artă decorativă.
MNarT – subiectul săptămânii în seria documentară dedicată de curatorial.ro muzeelor naționale de artă – trece, până pe 15 decembrie, printr-un proces de reorganizare pentru anul viitor, când Timișoara va deține titlul de Capitală Europeană a Culturii. Tot anul viitor, aici va avea loc cea mai importantă retrospectivă a operei artistului suprarealist român Victor Brauner.
Expozițiile temporare de la parterul muzeului vor fi deschise în continuare publicului, începând cu 17 noiembrie 2022.
Istoria Palatului Baroc
În cei aproape 300 de ani de existenţă, Palatul Baroc şi-a schimbat de mai multe ori denumirea în funcţie de politicile dominante şi de reorganizarea administrativă a oraşului. Construcţia s-a realizat în etape, o dată cu Piaţa Principală, Piaţa Domului, astăzi, Piaţa Unirii. Aceasta a dat configuraţia oraşului în secolul al XVIII-lea.
Între anii 1849-1861, Palatul Baroc a devenit sediul administraţiei care în acel deceniu a fost direct subordonat Vienei, potrivit informaţiilor de pe site-ul muzeului.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, Palatul Baroc a suferit o transformare, ajungând la formă de astăzi.
Stilul secolului al XVIII-lea, denumit, banalul stil „Zopf”, fusese considerat desuet. Prin urmare, s-a propus o restaurare prin aşa-numita, „purificare stilistică”. Ea a fost executată în anii 1885-1886 de către Jakob-Jacques Klein (1855-1928), arhitect şi constructor originar din Cernăuţi.
În urma intervenţiilor, a fost demolat corpul care separa cele două curţi interioare. Acoperişul dinspre piaţă a fost mansardat, iar încăperile au fost recompartimentate. Decoraţia barocă a fost eliminată de pe faţadă. Decorul în relief de tencuială a dispărut, ferestrele primind ancadramente rectangulare cu coronamente identice. Prin tratarea faţadei s-a încercat, fără să fie finalizată, o decoraţie sgraffito ce urma să îmbrace panourile aticului şi parapetele ferestrelor.
După cel de-al Doilea Război Mondial, în Palatul Baroc a funcţionat Facultatea de Agronomie din cadrul Politehnicii din Timişoara, devenită ulterior Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului.
Începute în anul 1983, cele mai recente lucrări de restaurare ale Palatului Baroc au avut ca rezultat o parţială dare în folosinţă în anul 2006, urmând ca acestea să fie continuate de echipele de proiectanţi şi de constructori ale căror intervenţii sunt coordonate de Ministerul Culturii.
Arta europeană
În cele şase săli ale Galeriei de Artă Europeană sunt expuse lucrări din secolele XV-XVIII, creaţii ale unor artişti cunoscuţi sau anonimi şi ale şcolilor italiene, germane şi austriece, flamande şi olandeze.
Cele mai preţioase picturi din galerie se află în sala dedicată artei italiene din secolele XV-XVI (Renaştere şi Manierism): două panouri pe lemn de cireş cu Sfântul Ieronim în deşert şi Sfântul Francisc primind stigmatele, din a doua jumătate a secolului XV, considerate aripile laterale ale unui panou central, probabil o Sfântă Fecioară. Influenţa marilor artişti ai Renaşterii (Leonardo, Perugino, Rafael, Michelangelo, Giorgione şi Tiţian) este prezentă în lucrările „Madona cu garoafa”, „Madona cu papagal” şi „Sfânta Familie cu sfântul Ioan Botezătorul copil”.
Aparţinând picturii austriece din secolul XVIII, „Portretul de bărbat”, semnat de Christian Seybold şi „David cu capul lui Goliat” de Johannes Kupetzky reprezintă repere ale colecției de artă europeană, alături de cele două compoziţii cu peisaje executate de Michael Wutky (1738 – 1823), elevul lui Martin van Meytens şi membru al Academiei din Viena din anul 1770.
Din școala flamandă a secolului XVII, în expoziţie sunt prezentate o compoziţie cu „Turnul Babel” al unui artist anonim din Anvers, „Portretul de copil” de Frans Pourbus cel Tânăr, naturi statice de Jan Fyt, Jacob van de Kerckhoven şi Jacob Rootius, scene de gen ale unor artişti anonimi.
Şcoala olandeză este reprezentată de „Portretul de bărbat cu beretă”, executat de un artist anonim din secolele XVII-XVIII în maniera lui Rembrandt, compoziţia cu „Tabără militară” atribuită lui Philips Wouwerman (1620-1668), peisaje şi scene de gen.
Arta românească modernă
Galeria de Artă Românească cuprinde peste 150 de lucrări de pictură și sculptură, create în perioada 1850 – 1970, semnate de cei mai importanți artiști români moderni.
Aici pot fi văzute lucrări ale artiștilor clasici Constantin Lecca, Sava Henția și Gheorghe Tătărescu marchează mijlocul secolului al XIX-lea alături de portretele și peisajele lui Theodor Aman.
De asemenea, sunt expuse creații ale lui Ion Andreescu și Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Arthur Verona, Nicolae Vermont, Jean Al. Steriadi, Ștefan Popescu și Dimitrie Paciurea.
Este marcată și perioada interbelică prin mișcarea artistică „Grupul celor patru” înființat în anul 1925 din pictorii Nicolae Tonitza, Ștefan Dimitrescu, Francisc Șirato și sculptorul Oscar Han.
Generația artiștilor activi în prima jumătate a secolului al XX-lea este dominată de Theodor Pallady și Gheorghe Petrașcu, Iosif Iser și Camil Ressu.
Pictura veche bănățeană
Expoziția de pictură din Banat (1780 – 1914) include piese aparținând unor familii care au scris istoria acestei provincii în epoca modernă, după încorporarea Banatului în Regatul Ungariei la sfârșitul secolului al XVIII-lea, traversând veacul al XIX-lea cu Banatul ca parte integrantă a Austro-Ungariei până în pragul Primului Război Mondial.
Icoane bănățene
În patru săli din aripa Pacha a Palatului Baroc este organizată expoziţia permanentă de artă veche din Banat.
Colecția de icoane pe lemn şi pictură pe pânză cu tematică religioasă din secolele XVII-XIX este alcătuită din peste 1.000 de piese provenite din fondul vechi al Muzeului Banatului. Cea mai veche icoană a fost executată în secolul al XVII-lea.
Arta decorativă
Aproximativ 1.500 de piese sunt împărţite aici, în funcţie de materiale, în următoarele subcolecţii: ceramică, sticlărie, ceasuri, textile (covoare şi tapiserii), piese de mobilier şi obiecte din metal.
Credit foto: Muzeul Național de Artă Timișoara