Expoziție multidisciplinară care deconstruiește mecanica vizuală a propagandei sovietice, la MNȚRplusC
„Fie ca Soarele să Strălucească Mereu”, expoziție de licență a artistei Andreea Ilie, este găzduită în perioada 25 iunie – 31 iulie de spațiul MNȚRplusC.
Propaganda în Uniunea Sovietică a fost, dincolo de afișe sau discursuri alienante, un mediu total imersiv și o pedagogie socială orchestrată de Stat, adânc înrădăcinată în obiectele, spațiile și ritualurile vieții cotidiene. De la arhitectura urbană monumentală până la cel mai mic pin emailat, ideologia de stat era materializată, purtată și circulată cu o remarcabilă consecvență, pentru a educa și a lega indivizii într-un tot colectiv. „Fie ca Soarele să Strălucească Mereu” este o expoziție multidisciplinară care deconstruiește mecanica vizuală a acestei mașinării istorice. Pornind dintr-o cercetare istorică riguroasă, proiectul explorează modul în care simbolurile politice au migrat de la instrumente ideologice agresive la elemente naturalizate ale peisajului domestic și public.
Expoziția chestionează modul în care statul sovietic a utilizat infrastructura publică și spațiile publice cu scopul de a impune o narațiune colectivă a sacrificiului și progresului. La scară mare, monumentele, memorialele și mozaicurile publice transformau lupta revoluționară în imagini de referință permanente ale spațiului urban, funcționând ca un act de devotament total. Concomitent, expoziția urmărește aceste simboluri pe măsură ce se reduceau la o scară intimă, portabilă. Steagul roșu, de pildă, devine atributul indispensabil al femeii emancipate, muncitoare, marcând o ruptură deliberată față de trecutul domestic și religios. Ridicat sus, el simbolizează atât triumful, cât și sacrificiul, precum și promisiunile unui sistem conceput să reinginereze societatea. Prin aceste obiecte, alături de utilizarea ritualistică a garoafei roșii la evenimentele de stat, statul a reușit să lege sângele sacrificiului revoluționar trecut de aurora optimistă a unei noi ere.
Aparatul sovietic necesita o mobilizare activă, executând o campanie amplă pe toate mediile pentru a crea Omul Nou Sovietic. Statul activa spațiile publice prin structuri constructiviste dinamice, trenuri de propagandă mobile și organe centrale de presă precum Pravda, pentru a asigura că un mesaj ideologic univoc și uniform ajungea până și la populațiile analfabete. Această țintire ideologică se extindea direct asupra celor mai tineri cetățeni prin literatura pentru copii, care elimina basmele tradiționale și le înlocuia cu narațiuni eroice ale industrializării, electrificării și muncii. Cursa Spațială a extins propaganda într-un registru cosmic, unde triumful Sputnik-ului era tradus direct în viața cotidiană. Această imagistică cosmică se manifesta chiar și sub forma unor structuri de cățărat în formă de rachetă și sfere de oțel în locurile de joacă publice, antrenând subtil tineretul și modelând percepția lor spațială pentru un viitor socialist înalt tehnologizat.
Cu referire specifică la lucrările figurative târzii ale lui Kazimir Malevici, figurile umane din acest proiect sunt reduse la siluete stilizate, fără chip, care încapsulează tensiunea centrală a epocii: estomparea identității individuale în interesul uniformității colective. Extracții fragmentate din mozaicuri socialiste monumentale sunt surprinse fotografic și transpuse în forme sculpturale, pentru a analiza modul în care arta publică a modelat permanent conștiința de masă. Între timp, obiectele de agitație politică la scară mica, precum insignele sovietice și insignele copilăriei, sunt izolate și mărite, forțând o reevaluare critică a instrumentelor cotidiene ale îndoctrinării. Prin extragerea acestor simboluri istorice din mediile lor originale și recontextualizarea lor prin materiale brute, expoziția invită la un dialog critic despre puterea culturii vizuale de a modela activ caracterul uman, realitatea socială și conștiința individuală.
Despre Andreea Ilie
Andreea Ilie (n. 2001) este o artistă vizuală a cărei practică explorează relația dintre arhitectură și psihicul uman. Lucrările ei investighează esența clădirilor sociale și a spațiilor comunitare, punând accent pe rolul acestora în modelarea individului modern. Înțelegând structurile societale nu ca forme izolate, ci ca reflecții ale condițiilor economice și relațiilor sociale predominante, ea caută să dezvăluie adevăratul scop al acestor medii și să sublinieze importanța experiențelor colective în viața contemporană.
Printr-o abordare interdisciplinară care înglobează fotografia și sculptura, ea recontextualizează structuri arhitecturale și artefacte, transformându-le din rămășițe ale trecutului în obiecte autonome. Practica sa deconstruiește tensiunea dintre formă și funcție, tratând vestigiile istorice ca mostre de laborator ce analizează experimente sociale întrerupte. Examinând modul în care mediile construite, în special cele influențate de teoriile socialiste, funcționează ca instrumente ale coeziunii ideologice, ea urmărește să cultive unitatea și sensul în spațiile comune, contracarând sentimentul de înstrăinare frecvent întâlnit în viața modernă. În ultimă instanță, lucrările ei interoghează modul în care societățile își modelează viitorul prin mediul construit, invitând la o reflecție asupra intersecțiilor dintre arhitectură, memorie și putere.
