Povestea din ramă: cartușul, cheia de lectură a hărților istorice
Vernisajul expoziției „Povestea din ramă”, care pune în prim plan cartușele hărților istorice, element vizual prezent în cartografia istorică ce oferă de multe ori cheia de citire a acestora, este programat în seara de 1 octombrie la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi.
Curatoriată de muzeografa Ioana Zamfir, expoziția prezintă mai mult de 30 de documente cartografice din colecția Muzeului Hărților, completate de reproduceri din colecția Barry Lawrence Ruderman Antique Maps, platformă online ce reunește hărți rare, atlase, stampe, globuri și cărți vechi. Demersul își propune să surprindă diversitatea în care acest element cartografic a fost realizat, având în prim-plan figuri mitologice, personificări, portrete, simboluri geografice, scene istorice, portrete ale unor personalități politice sau savanți, propagandă, simboluri ale conflictelor de valori și idei.
Curatoarea Ioana Zamfir, explică: „Prin forma sa, cartușul delimitează în mod convențional registre vizuale diferite și ne spune că, la interiorul său, avem de-a face cu un alt tip de informație. Mai precis, la nivelul cartușului se oprește convenția oglindirii topografice pe care o pretinde harta, iar dincolo de ramă aflăm aspecte privitoare la reprezentarea însăși: informații despre autori, despre comanditari, despre scară, despre acuratețea sau completitudinea hărții. Mesajul unui cartuș nu poate fi explicat printr-o singură teorie, valabilă pentru orice hartă, din orice epocă. În funcție de subiectul hărții, cartușul poate scoate în evidență exotismul unui teritoriu, în scop comercial; poate ilustra o relație de putere, o alianță sau un conflict, atunci când harta e angrenată într-o dispută politică; sau poate recurge la motive literare și mitologice, atunci când miza hărții e mai degrabă didactică”.
„Povestea din ramă” propune o incursiune în patrimoniul muzeului în care accentul se mută dinspre geografie și forme de relief către vocabularul și structura hărților, vedeta incontestabilă fiind de această dată cartușul. Termenul „cartuș” provine din cuvântul francez cartouche, derivat din italianul cartoccio („sul de hârtie”), care descria inițial un motiv ornamental arhitectural în formă de pergament răsucit, decorat cu volute. În cartografie, a apărut prima dată pe hărțile italiene ale secolului XVI, fiind apoi popularizat de olandezi. Perioada de glorie a cartușului este barocul, când a devenit o adevărată scenă de gen, prin care teritoriul este pus în legătură cu anumite evenimente istorice, detalii heraldice, elemente de propagandă, raporturi de dominație și conflict.
