Expoziție Silvia Radu și Vasile Gorduz, la Scemtovici & Benowitz Gallery

„Însoțirea. Despre lut și văzduh”, expoziție cu lucrări de Silvia Radu și Vasile Gorduz, este găzduită de Scemtovici & Benowitz Gallery din București în perioada 2 – 23 iulie.

Expoziția curatoriată de Gilda Ghinoiu reunește lucrări de pictură, grafică, ceramică și sculptură semnate de cei doi artiști plastici.

Statement curatorial

„În prezența obiectelor create de Silvia Radu și Vasile Gorduz, cuvintele se mărunțesc. Devin semne sonore fără context, apariții fulgurante care nu mai reușesc să fixeze sensul discursului. Procesul de documentare mi-a demonstrat că anumite fragmente ale realității nu pot fi descrise prin cuvinte. Creațiile celor doi sunt astfel de fragmente care nu se cer vorbite; ele reclamă doar prezență și o tăcere plină de atenție, o tăcere în care opera ia în posesie realitatea și umple, rotund, spațiul.

Astăzi, când ne întâlnim cu arta lor, nu admirăm doar rezultatul eforturilor lor, ci pătrundem pe tărâmul unei memorii vizuale comune. «Însoțirea. Despre lut și văzduh» poate fi citită atât ca lecție de arhetipologie, cât și ca incursiune în straturile memoriei materiilor terestre transformate în obiecte de artă, a căror forță conduce privirea către Cer și propulsează omenescul din noi în văzduh.

Expoziția urmărește convergența a două destine artistice și spirituale, reunite într-un limbaj plastic ancorat în epurarea formei și în recuperarea imaginii originare. Prin recursul la materiale primare (lut, piatră și ipsos etc.), Silvia Radu și Vasile Gorduz dezvoltă un limbaj vizual al esențializării, în care volumele sunt prelucrate astfel încât imaginile înscrise în materie operează simultan atât în registrul contemporan, cât și în cel ancestral. Revelarea arhaicului precede expresivitatea scenografică, privilegiind forma stabilă, frontalitatea și densitatea spirituală a imaginii, până la deliberata confuzie dintre operă și artefactul arheologic. Materialele utilizate devin purtătoarele unor forme situate dincolo de vizualul exuberant și de spectaculosul scenografic, care reclamă consumul imediat al privirii, înscriindu-se, în schimb, în constelațiile imaginare ale structurilor vizuale primordiale.

Revenind la neputincioasele cuvinte. Căci ce am mai putea spune, mai întâi de toate, în fața unui înger al Silviei Radu sau privind o marină sau o sculptură pe care Vasile Gorduz o circumscrie unui schematism orientat cartezian? De unde începi? Cum explici, în termeni lumești, ceea ce pare să fi fost gândit tocmai pentru a depăși cuvintele? Cum explici alegerea de a lucra cu pietrele Dobrogei, ținutul însuși fiind relicva geologică a acestei părți de lume? De unde știm dacă această alegere a fost făcută pentru proprietățile tehnice ale materialului, pentru liniștea locului sau pentru densitatea memoriei falezelor din Vama Veche, locul în care scoarța terestră a fost martora timpului geologic, care precedă omul; timpului antropologic, în care materia este transformată în unealtă și chip; timpului istoric, traversat de civilizațiile pontice, grecești, romane și bizantine; și timpului liturgic, în care materia devine pulbere și Cer, mai simplu spus, văzduh.

A prelucra aceste solide cu intenție artistică înseamnă a prelucra fibra timpului de la Facerea Lumii. Nimic nu începe de la zero atunci când sunt abordate corpuri telurice care conțin devenirile precedente și intenționalitatea devenirilor ulterioare, pentru că, desigur, nimic nu se pierde în perfecțiunea Creației, iar în natură totul renaște.

Putem spune că lucrările semnate de Silvia Radu și Vasile Gorduz poartă cu ele suflul cel lung al culturii vizuale pontice și mediteraneene, recuperând în contemporan inovațiile artei înțelese ca τέχνη și, implicit, ca instrument de cunoaștere a celor văzute și a celor nevăzute, dar imaginate.

Și atunci putem spune și că răspunsul firesc este acela că alegerea Vămii Vechi, cu al său genius loci, nu le-a aparținut lor, ci a venit spre ei prin elementele sale subtile, prin vânt sau freamătul valurilor, și că a fost intenția Providenței să-i îndrăgostească de acel loc. Vama a fost pentru cei doi nu doar locul fericitei însoțiri artistice, ci și subiect de reprezentare, factor activ al transformării materiilor de lucru, matrice anamorfică etc.

În picturile Silviei Radu, marea este lucrată cu tușe scurte, puternic mișcate. Unda acvatică se regăsește în decorul de linii fine, colorate, tremurate sau răsfrânte, aplicat pe gipsuri, prelungindu-se în modelajul monocrom. La Vasile Gorduz, experiența talasică este tradusă într-un limbaj al concentrării și al ordinii. În marinele sale, mișcarea este abstrasă în structură, iar apa și sarea devin tensiuni fizice, zemuri care îmblânzesc pietrele.

Chiar și numele locului, Vama Veche, este saturat simbolic, cu trimitere la vămile nevăzute, la Vămile Văzduhului, reprezentate în decorul parietal al bisericilor ortodoxe românești, acele limite pe care sufletul le trece pentru a se întoarce de unde a plecat, vămi spirituale necesare pentru a trece în eternitate, vămi pe care cei doi, cu siguranță, le-au trecut cu bucurie pentru a fi acum, din nou, împreună”, notează  Gilda Ghinou, curator.

Silvia Radu (1935 – 2025)

Silvia Radu, sculptoriță, pictoriță și ceramistă, a fost una dintre personalitățile marcante ale artei românești contemporane.
Absolventă a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București (1960), artista a dezvoltat o operă în care sculptura și pictura s-au întâlnit într-o poetică inspirată de natură, simbolistica creștină și ideea creației ca spațiu al armoniei.
După 1990, activitatea ei artistică s-a extins către pictură și proiecte culturale cu dimensiune spirituală, consolidând un parcurs creator de referință în arta românească.

Vasile Gorduz (1931 – 2008)

Vasile Gorduz, sculptor, a fost una dintre personalitățile majore ale sculpturii românești postbelice.
A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1961. Activitatea lui artistică s-a remarcat prin explorarea dimensiunilor simbolice și metafizice ale figurii umane, într-un limbaj plastic profund original.
A fost membru fondator al grupării 9+1, unul dintre cele mai importante cercuri artistice și intelectuale ale anilor 1980, și a fost profesor la Universitatea Națională de Arte din București. Opera sa a cuprins sculptură monumentală, lucrări de atelier și portrete dedicate unor importante personalități ale culturii române.

Vasile Gorduz a fost căsătorit cu Silvia Radu, cei doi împărtășind o afinitate artistică și spirituală ce se reflectă ca dialog între operele lor.

Expoziția „Însoțirea. Despre lut și văzduh” poate fi vizitată până în 23 iulie, la Scemtovici & Benowitz Gallery, de marți până sâmbătă între orele 15:30 și 19:30.