Femei în artă – Carmen Laffón și esența vieții spaniole în secolul XX
Carmen Laffón, pictoriță și sculptoriță spaniolă, s-a remarcat printr-un univers figurativ care prezintă idei și motive ce reapar sub formă de variațiuni și serii de-a lungul carierei sale de peste șaizeci de ani.
La începutul activității, Laffón a redat obiecte și peisaje dintr-o perspectivă realistă, însă, pe măsură ce opera ei a evoluat, a început să se intereseze mai mult de pictură în sine decât de ceea ce reprezenta aceasta, ajungând aproape la abstract. Artista și-a creat compozițiile folosind glazuri și zone de vopsea difuze.
La Terazza. Madrid, 1973 – 1975, Carmen Laffón
Scurtă biografie Carmen Laffón
Născută în Sevilia, în 1934, Carmen Laffón a urmat aici cursurile Școlii de Arte pe care le-a finalizat în 1953 la Madrid. A trăit o perioadă la Roma, a călătorit prin Italia, unde, la jumătatea anilor 1950, a participat la o expoziție.
Împreună cu Teresa Duclós și alți artiști, a înființat în Sevilia, în 1965, galeria La Pasarela. Ulterior, tot cu Duclós și José Soto, au înființat El Taller, unde au predat cursuri. În plus, în atelierele Grupului Quince, a realizat în anii 1980 gravuri, cu ocazia celebrării bicentenarului Băncii Spaniei. În 2000, ea a devenit membru în Academia Regală de Arte Frumoase „San Fernando” din Madrid, fiind a doua femeie care a fost admisă ca membru cu drepturi depline.
Printre distincțiile primite se numără Premiul Național pentru Arte Plastice acordat de Ministerul spaniol al Culturii și Premiul Fundației Casa de la Moneda.
Inés Laffón en la cuna, 1995, Carmen Laffón
Carmen Laffón. Variaciones
Muzeul Național Thyssen-Bornemisza din Madrid prezintă o expoziție de anvergură dedicată artistei. Aceasta este cea mai importantă retrospectivă, din 1992, dedicată lui Carmen Laffón în țara sa natală și prima de la moartea sa, survenită în 2021.
Laffón era cunoscută pentru faptul că a rămas fidelă figurativului, în timp ce alții au adoptat abstracționismul și conceptualismul. Pictând naturi moarte cu fructe și peisaje ale coastei spaniole, ea a revizitat teme recurente de-a lungul istoriei artei, deși într-un mod care se abătea ușor de la aspectul real al lucrurilor. Carmen Laffón era mai interesată să surprindă esența vieții decât să descrie detaliile sale realiste.
„Variaciones”, deschisă între 23 iunie și 27 septembrie, cuprinde 77 de lucrări, printre care picturi în ulei, desene în cărbune și sculpturi, organizate în nouă secțiuni dedicate celor mai frecvente teme ale sale – păpușa Marcelina, leagănul, coșurile, dulapurile, rezervația Coto de Doñana, viile, varul și salinele –, creând un dialog între lucrările timpurii și cele de mai târziu.
Această expoziție monografică se concentrează pe natura statică și pe peisaj, cele două genuri fundamentale ale operei sale vaste, realizate între 1956 și 2021. Interioarele ei sunt ocupate de obiecte cotidiene, în timp ce exteriorele sunt legate de viața sa din Sevilia și Sanlúcar de Barrameda (Cádiz) și redau acoperișuri, vederi urbane și peisaje. Pe baza acestor motive, Laffón a creat adesea variațiuni în cărbune, tempera și ulei și, începând cu mijlocul anilor 1990, a realizat și sculpturi.
Fotografie principală: Sanlúcar de Barrameda, 1977 – 1978, Carmen Laffón
