Femei în artă – Frumusețile stranii ale pictoriței galeze Gwen John

Gwen John, mai ales cunoscută în ultimele decenii ca protejată și parteneră a sculptorului Auguste Rodin, a fost însă una dintre remarcabilele artiste galeze ale finalului de secol XIX – începutului de secol XX. A preluat stiluri apărute în Anglia și în Franța acelei perioade și le-a îmbinat pentru a crea portrete în culori pale, apreciate pentru liniștea și intensitatea psihologică pe care le degajă.

După National Museum of Cardiff, de la 1 august, Gwen John are parte de prima mare retrospectivă în decurs de peste patru decenii la National Galleries of Scotland, după care, în 2027, aceasta va ajunge în Statele Unite.

„Gwen John: Strange Beauties”, care marchează 150 de ani de la nașterea artistei, prezintă lucrări din primii ani petrecuți în Țara Galilor până la operele sale târzii, inspirate de credințele ei religioase, de modernismul francez și de mediul înconjurător din suburbia pariziană Meudon. Sunt expuse desene și acuarele, multe dintre ele pentru prima dată, oferind o perspectivă asupra viziunii ei artistice.

Artista care a respins conformismul și a îmbrățișat libertatea

Născută în Haverfordwest (Țara Galilor), în 1876, într-o familie cu patru copii, Gwen John a trăit o perioadă în Tenby, apoi a studiat la Slade School of Art din Londra, devenind una dintre femeile din prima generație care au beneficiat de o educație artistică formală. Ulterior, s-a mutat la Paris, unde a studiat cu pictorul american James McNeill Whistler timp de șase luni, și a revenit în Anglia.

Gwen John și-a trăit viața refuzând să se supună așteptărilor impuse unei femei născute în epoca victoriană. Considerată în epoca sa „o fată bătrână solitară care nu ieșea vreodată din casă”, ea era hotărâtă să fie liberă să ducă o viață dedicată expresiei artistice.

Dacă în timpul vieții, fratele ei, Augustus John, era considerat unul dintre cei mai importanți artiști britanici, atitudinea față de ea s-a schimbat în ultimul secol. Chiar el nota cândva: „Peste 50 de ani, voi fi cunoscut drept fratele lui Gwen John”.

Gwen John, între mit și realitate

Se spune atunci că Gwen John era o femeie nemăritată și retrasă, care nu ieșea din casă și trăia acasă împreună cu pisica ei, pictând. Pe de altă parte, cei care au scris despre artistă spuneau că era sociabilă, foarte interesată de oameni și de lume.

Pornind de la lucrarea „Landscape with Figures Tenby” care a fost prima pe care a văzut-o, Nicky Wire, membru al trupei Manic Street Preachers, a devenit admirator al lui John. Ulterior, inspirat de relația complexă pe care artista a avut-o cu fratele ei mai mic, Augustus, muzicianul a compus piesa „The Secret He Had Missed”.

Fiecare avea o viziune cu totul diferită asupra artei și a rolului acesteia în viață, iar Wire e de părere că, în timp ce Augustus „voia să-și însușească lumea”, sora lui dorea să „se retragă într-un univers al ei”.

Parisul și relația cu Rodin

Gwen John a revenit în Franța în 1903 și s-a stabilit la Paris. Mulți ani și-a câștigat existența ca model pentru a-și susține pictura, lucrând, printre altele, pentru sculptorul Auguste Rodin, cu care a avut o relație pasională care a durat un deceniu, scriindu-i nu mai puțin de 1.000 de scrisori.

Această relație cu Rodin, care era cu 35 de ani mai în vârstă decât ea, s-a încheiat înainte de Primul Război Mondial, iar ea și-a canalizat o parte din pasiunea sa către spiritualitate, îmbrățișând catolicismul.

Deși Rodin a fost o figură importantă în viața ei sexuală, multe dintre celelalte relații importante ale ei au fost cu femei.

Portretul, principalul mod de expresie artistică

Dincolo de viața sentimentală, cariera ei era în plină ascensiune. Până în 1911, își găsise un mecena american, John Quinn, al cărui sprijin financiar, până la moartea lui, în 1924, i-a permis să se mute în suburbia pariziană Meudon și să se dedice în întregime muncii sale, influențată din ce în ce mai mult de credință.

O mare parte din opera lui John se concentrează pe portrete ale unor femei, adesea așezate, uneori citind. Ea crea mai multe tablouri cu același subiect sau cu subiecte similare, perfecționându-și măiestria prin repetiții minuțioase.

John a avut o singură expoziție personală în timpul vieții, în 1926. A părăsit Parisul chiar înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, dar a murit – în 1939 – la Dieppe (Franța), aparent pe drumul de întoarcere spre Marea Britanie.

În anii ’70 și ’80, a avut loc o reevaluare a operei lui John, viața și arta ei fiind privite ca un fel de întruchipare a unor noi forme de emancipare a femeilor la începutul secolului al XX-lea. După cum spune Lucy Wood, curatoarea retrospectivei, a trecut de la a fi o artistă feminină sau o artistă dintr-un domeniu feminin la a fi o artistă feministă.

Fotografie principală: „The Pilgrim”, Gwen John; Yale Centre for British Art