Femei în artă – Marisa Merz, unica femeie afiliată mișcării Arte Povera
Marisa Merz, singura femeie afiliată mișcării Arte Povera, reprezentantivă pentru arta italiană a anilor 1960 – 1970, s-a remarcat prin sculpturi, picturi și instalații realizate din obiecte casnice simple și prin folosirea unor tehnici artizanale. Ea avea o afinitate naturală pentru materiale, realizând obiecte ciudate și fragile din lut, sârmă de cupru, metal și țesături.
Cunoscută bună vreme ca soția artistului Mario Merz, nu a încetat să lucreze, iar cu timpul instituțiile din întreaga lume i-au acordat artistei recunoașterea cuvenită.
Pentru a marca centenarul nașterii lui Merz, anul acesta trei instituții din orașul ei natal, Torino, și din împrejurimi împart o expoziție, intitulată „Marisa Merz – Dansul orelor/ La danza delle ore”.
Această retrospectivă dedicată creației lui Merz debutează în 29 octombrie și are loc la Galeria de Artă Modernă și Contemporană (GAM) din Torino — cel mai vechi muzeu de artă modernă din Italia —, la Fondazione Merz din oraș, condusă de fiica artistei, Beatrice, și la Castello di Rivoli, aflat în apropiere. Vor fi expuse unele lucrări rar prezentate public, dar și piese importante care au apărut în expoziții anterioare, cum ar fi retrospectiva de debut a lui Merz în SUA din 2017, aclamată de critici, intitulată „The Sky Is A Great Space”.
„La danza delle ore”, care oferă ocazia de a explora diferite fațete ale operei Marisei Merz, va fi deschisă până în aprilie 2027.
Marisa Merz, Senza titolo (1979)
Creația lui Merz, la intersecția dintre artă și viață
Marisa Merz a câștigat notorietate internațională ca membră a cercului de artiști asociați cu mișcarea Arte Povera la sfârșitul anilor 1960. Mișcarea avangardistă care respingea bogăția materială a Italiei în favoarea materialelor „sărace” a fost identificată cu radicalismul mișcării studențești, dar nu a proclamat niciun crez stilistic sau ideologic, cu excepția negării codurilor existente și a limitărilor lumii artistice. Deși a fost inclusă în importante expoziții dedicate mișcării Arte Povera, Merz a rămas o figură marginală. Ca singură protagonistă feminină a acesteia și una dintre puținele italience care au expus în marile spații internaționale, opera provocatoare și evocatoare a lui Merz, marcată de o varietate de dimensiuni și materiale, este influențată de diferențele de gen și culturale.
Opera ei reprezintă atât un răspuns la propria experiență, cât și la arta contemporanilor săi, situându-se la intersecția dintre artă și viață.
Marisa Merz, care a murit în 2019, a fost recompensată cu Leul de Aur pentru întreaga carieră la Bienala de la Veneția din 2013, după ce, în 2001, primise acolo Premiul special al juriului. A avut numeroase expoziții personale la instituții precum Lille Métropole Musée d’art moderne, Franța; MAXXI, Roma; Musée Rath, Geneva, Elveția; Fundația Merz, Torino, Italia; Collezione Giancarlo e Danna Olgiati, Lugano, Elveția; Philadelphia Museum of Art, Pennsylvania; Museum der Moderne Salzburg, Austria; Muzeul Serralves, Porto, Portugalia; Hammer Museum, Los Angeles; Met Breuer, New York; Centre Internationale d’art et du Paysage, Île de Vassivière, Franța; Serpentine Gallery, Londra; Museo d’Arte Contemporanea Donnaregina, Napoli, Italia; Muzeul Stedelijk, Amsterdam; Muzeul de Artă din Winterthur, Elveția; și Centrul Georges Pompidou Paris.
Merz a fost inclusă în expoziții colective la instituții de renume, printre care Muzeul de Artă din Liechtenstein; Muzeul de Artă CCS Bard Hessel, Annandale-on-Hudson, New York; Tate Modern, Londra; și Muzeul Hirshhorn, Washington D.C.
Fotografie principală: Marisa Merz, Senza titolo (1968); credit: Renato Ghiazza/ Fondazione Merz
