Mit legat de Partenon, demontat de un matematician de la Oxford
Un matematician belgian de la Universitatea Oxford a demontat unul dintre miturile din jurul Partenonului, templul din secolul al V-lea î.e.n. care domină Atena. Alain Goriely a folosit modelarea matematică pentru a pune sub semnul întrebării interpretarea arhitecturală a Partenonului.
Dincolo de rolul de simbol al democrației, Partenonul a fost mult timp apreciat pentru priceperea arhitecților săi în domeniul geometriei, fiind remarcat modul în care curbele subtile și coloanele ușor convexe corectau iluziile optice care ar fi stricat perfecțiunea liniară a clădirii.
În urma unei analize mai amănunțite, Goriely a stabilit că detaliile arhitecturale subtile ale Partenonului fie nu există, fie sunt prea mici pentru a fi percepute de ochiul uman. Iluziile sunt, cu alte cuvinte, doar iluzii.
„Nu există suficiente dovezi istorice și nici dovezi științifice care să susțină afirmația conform căreia detaliile arhitecturale ale Partenonului au fost concepute drept corecții optice”, a scris Goriely într-un articol publicat săptămâna trecută în revista Royal Society Open Science, potrivit artnews.com. „Avem tendința să ne amăgim singuri în căutarea misterelor antice și a fanteziilor ideale despre ordine și armonie”.
Goriely a infirmat 12 corecții optice propuse de cercetători
În total, Goriely a infirmat 12 corecții optice propuse de mult timp de cercetători. Cel mai mare mit se referă la baza Partenonului. Aceasta nu este o linie orizontală perfectă, ci prezintă mai degrabă un arc ușor care se ridică cu 5,8 cm în centru, o decizie luată, se presupune, pentru a evita impresia de lăsare. Goriely a calculat însă că un observator nu ar fi capabil să perceapă o lăsare într-o linie orizontală. În schimb, curba ar fi putut fi introdusă pentru a facilita scurgerea apei sau pur și simplu pentru că părea mai naturală pentru grecii antici.
În ceea ce privește coloanele bombate ale Partenonului, o caracteristică cunoscută sub numele de „entasis”, a fost susținut multă vreme că îngroșarea acestora le împiedica să pară prea înguste în mijloc. Goriely nu a găsit vreo dovadă care să susțină această iluzie. În plus, o bombare de doar 1,7 cm este practic imperceptibilă. O altă ipoteză era că bombarea a fost concepută pentru a le împiedica să se deformeze sub greutatea acoperișului. Din punct de vedere fizic, însă, explicația nu se susținea. În primul rând, a remarcat Goriely, coloanele sunt prea groase pentru a se deforma. Mai mult, marmura s-ar sfărâma înainte de a se putea îndoi. Din nou, această particularitate a fost probabil o alegere pur estetică.
Concepțiile eronate, din scrierile lui Vitruviu
Dincolo de matematică, Goriely a cercetat cărțile de istorie în căutarea sursei miturilor legate de Partenon. Deși grecii antici erau conștienți de iluziile optice, ei nu au făcut vreo mențiune despre acestea în legătură cu Partenonul. În schimb, concepțiile eronate par să-și aibă originea în scrierile arhitectului roman Vitruviu din secolul I î.e.n. Vitruviu a fost redescoperit de arhitecții Renașterii, iar teoria corecției optice a devenit un standard după măsurătorile precise efectuate de Francis Penrose pe Acropole în anii 1850.
Una dintre cauze este ceea ce Goriely numește „eroarea cunoașterii supreme”, care îi idealizează pe grecii antici ca fiind ingineri și matematicieni desăvârșiți, a căror înțelegere a științei se ridica la nivelul celei actuale. După cum subliniază matematicianul, în perioada construirii Partenonului, savanții încă dezbăteau dacă vederea provine dintr-un foc interior sau din proprietățile de transparență ale aerului și apei.
