Femei în artă – Nina Yankowitz, artista feministă care sfidează patriarhatul

Artista vizuală americană Nina Yankowitz, cunoscută pentru creații în domeniul noilor tehnologii media, pentru lucrările publice specifice și pentru instalațiile de artă, va expune câteva lucrări în show-ul de grup „Artists Choose Parrish”, la Parrish Art Museum din Water Mill, New York, între 16 aprilie 2023 și 18 februarie 2024.

De-a lungul a șase decenii, Nina Yankowitz (n. 1946) a creat lucrări abstracte îndrăznețe și dinamice, impregnate de preocupările sale privind justiție socială. Membră fondatoare a colectivului emblematic Heresies, cel mai important colectiv de artă feministă de pe Coasta de Est, ea a lucrat, începând cu anii 1960, în toate formele de artă tradiționale și dincolo de acestea. Fie că a abordat în mod radical pictura sau a realizat instalații multimedia ambițioase, Yankowitz a cercetat natura materială, politică și chiar sonoră a artei abstracte.

Născută și crescută în New Jersey, Nina Yankowitz lipsea de la cursuri, în timpul liceului, pentru a se plimba prin legendarele localuri de muzică folk din Greenwich Village. Din vorbă în vorbă, a aflat de Group 212 – un colectiv de artiști, muzicieni și poeți cu care și-a petrecut vara anului 1968 în Woodstock, New York (locul unde s-a desfășurat celebrul festival). Spiritul de colaborare al Group 212 și amestecul liberal de muzică și artă au inspirat-o pe Yankowitz să abordeze tehnologiile și mediile emergente.

În special, sunetul a ajuns să stea la baza practicii sale. În colaborare cu Phil Harmonic (născut Ken Werner), ea a dezvoltat sunetul pentru tabloul „Oh Say Can You See” (1968). Această lucrare, care poartă o gamă muzicală cu primele note ale „Star-Spangled Banner”, a fost însoțită de o piesă sonoră pe care Harmonic a realizat-o modificând melodia pe un sintetizator Moog timpuriu.

Picturile drapate și picturile plisate

Nina Yankowitz a studiat la Temple University și la New School for Social Research înainte de a absolvi Arte Plastice la School of Visual Arts.

Yankowitz avea doar 21 de ani când a realizat prima dintre lucrările drapate, în calitate de studentă la Școala de Arte Vizuale din New York, unde și-a obținut diploma de licență în 1969.

Picturile drapate au și accente de satiră politică: una dintre lucrări se numește Sagging Spiro (1969), o aluzie batjocoritoare la vicepreședintele notoriu conservator (și plin de bărbie) al lui Richard Nixon.

Lăsând la o parte suportul pictural al picturii, creațiile din seria „Draped Paintings” sunt pânze neîntinse, pe care le-a pulverizat cu vopsea acrilică, producând suprafețe artificiale abstracte și benzi de culoare. Apoi a atârnat aceste lucrări în falduri moi și libere, care cad în cascadă pe verticală sau pe orizontală pe perete.

Artista și-a creat „Pleated Paintings” într-un mod similar, dar a trecut pânzele prin mașini de plisat înainte de a le pulveriza cu vopsea. Evitând precedentul istoric al barelor din lemn, aceste picturi adaptabile iau forme și identități diferite de fiecare dată când sunt instalate. Artista și-a instalat picturile drapate și plisate în 1967 și 1968 la renumita Galerie Kornblee, unde a prezentat ulterior expoziții personale importante între 1969 și 1971.

Bazele Heresies și Lecturi de granulații dilatate

La numai câțiva ani după ce a absolvit Școala de Arte Vizuale, Yankowitz a fost invitată să participe la ediția inaugurală a Bienalei Whitney, în 1973. La mijlocul anilor 1970, a început să participe la întâlniri cu un grup de artiste și scriitoare feministe care avea să devină colectivul mamă Heresies, producând „Heresies: A Feminist Publication on Art and Politics”, între 1977 și 1993. Grupul a căutat să conteste instituțiile și sistemele de artă patriarhale.

În 1973, Yankowitz s-a mutat din atelierul său din Tribeca într-o clădire de pe Spring Street, în Manhattan, unde a început o altă serie importantă. Pentru a crea „Dilated Grain Readings”, artista a stors vopsea din sticle de plastic pe pânza brută neîntinată pe care a țesut-o cu modele de granulație strânsă și liberă pentru a o contura cu vopsea. Acestea par a fi partituri muzicale notate în culori. După cum explica odată Yankowitz: „Când aud sunetul, văd culoarea, iar când văd culoarea, aud sunetul”.

În acea perioadă, lucrările lui Yankowitz au fost expuse și recenzate alături de ale contemporanilor, precum regretatul Sam Gilliam. Ca Gilliam, ea a extins expresionismul abstract, împingând mișcarea să cuprindă forme și moduri de prezentare extrem de noi. Yankowitz a introdus în practica sa și principii din mișcarea feministă. Ea a contestat noțiunea de „muncă pentru femei”.

Nina Yankowitz a fost o piesă de bază a scenei artistice postbelice în plină expansiune de pe East End din Long Island. În anii ’70, a petrecut perioade lungi în Southampton, în casele închiriate pentru vară de prieteni precum artista Hermine Freed și arhitectul James Ingo Freed, precum și de artista Marjorie Strider. Mediul sonor de acolo a influențat fațete ale practicii sale. Ea a cumpărat o casă în Sag Harbor, în 1993.

De-a lungul carierei, Yankowitz a explorat fuziunea dintre muzică, tehnologie și artă vizuală. De la sfârșitul anilor 1980, a explorat jocurile interactive și, mai recent, social media.

Lucrările lui Yankowitz se regăsesc în colecții publice, inclusiv în colecția Franklin Furnace de la Muzeul de Artă Modernă din New York; Guild Hall, East Hampton; Fine Arts Museum of San Francisco, San Francisco; Virginia Museum of History & Culture, Richmond; și Smith College Museum of Art, Northampton. Materialele sale de patrimoniu se găsesc în Archives of American Art și Smithsonian Institution.

Fotografie principală: Lucrări Nina Yankowitz din anii 1960 – 1970, prezentate în expoziția „Can Women Have One-Man Shows?” la Eric Firestone Gallery, New York, 2022. (c) Jenny Gorman / Eric Firestone Gallery