Femei în artă – Paule Vézelay, pionieră a abstracției britanice celebră în Parisul interbelic

Paule Vézelay, pictorița abstractă britanică care și-a schimbat numele din Marjorie Watson-Williams la scurt timp după ce s-a mutat la Paris, în 1926, este recunoscută pentru personalitatea exuberantă și pentru creativitatea prodigioasă, ca o forță a secolului XX.

Arhiva artistei care a murit în martie 1984 a dezvăluit că Vézelay era în relații de „chère amie” cu Joan Miró, Alexander Calder și Vasili Kandinski. Ernest Hemingway i se adresa cu „dragă doamnă Vézelay”, iar Alberto Giacometti, pur și simplu cu „Paule”. Henri Matisse refuza cu regret invitația ei de a participa la o expoziție de grup la Londra, în timp ce László Moholy-Nagy îi scria că a fost să vadă lucrările ei: „Vă felicit. V-am vizitat expoziția. Am fost încântat”.

O nouă expoziție omagiază viața și opera artistei nonconformiste care a trebuit să fugă la Paris pentru a-și realiza adevărata viziune artistică. „Paule Vézelay: Living Lines” este deschisă la Royal West of England Academy din Bristol până la 27 aprilie.

Paule Vézelay s-a născut în zona Clifton, în 1892. Era sportivă, frumoasă și neînfricată. A părăsit Școala de Arte Frumoase Slade din Londra după doar câteva cursuri, când a fost tratată ca o începătoare, apoi a părăsit Marea Britanie pentru Franța, când un pretendent a devenit prea pretențios, povestește curatorul Simon Grant. Și-a schimbat numele în timp ce locuia la Paris pentru că dorea să fie internațională și arta engleză o plictisea.

Șic, întotdeauna elegantă și implicată social

Artista a pornit de la figurație în gravură și acuarelă ajungând la abstracție. A experimentat continuu. În 1936, pentru prima dată, a încrucișat bucăți de gută între marginile unei rame și așa a luat naștere prima lucrare din seria „Lines in Space”, iar când aceasta a fost expusă la Galeria Jeanne Bucher din Paris a fost admirată de unii ca Piet Mondrian, Joan Miro și Kandinsky, care au recomandat-o pentru diverse expoziții în întreaga Europă.
Câteva luni mai târziu, însă, a izbucnit războiul și Vézelay a fost nevoită să se întoarcă în Marea Britanie.

În catalogul unei retrospective Tate din 1983 este notat că, supraviețuind Primului Război Mondial, Vézelay, pe atunci studentă la London School of Art, a fost mai norocoasă decât colegii ei bărbați, care au fost nevoiți să se înroleze și au fost aproape toți uciși.
Când autoritățile militare i-au refuzat permisiunea de a desena pagubele provocate de bombardamente în Bristol, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ea a mers să obțină un permis de la responsabilul Comitetului consultativ al artiștilor pentru război, însuși Kenneth Clark. În plus, a înființat corpul de apărare al femeilor din Bristol, pentru ca ele să aibă o contribuție directă.

În cele din urmă s-a stabilit în Barnes, în sud-vestul Londrei, într-o casă plină cu picturile, colajele, sculpturile și textilele ei. „Era șic, cu fler pentru haine, și întotdeauna se îmbrăca elegant”, își amintește nepoata ei Sally Jarman. În anii 1950, artista a creat textile pentru Heal’s. „Îi plăcea să distreze oamenii cu o prezentare artistică a mâncării. Era adesea destul de acidă cu oamenii care nu înțelegeau arta abstractă”.

Foto: „Paysage” (1946), de Paule Vézelay; colecție privată