Femei în artă – Suzanne Valadon, muza pictoriță din Montmartre

Suzanne Valadon, artistă exponentă a avangardei moderniste, a fost model pentru unii ca Pierre-Auguste Renoir și Henri de Toulouse-Lautrec și e supranumită muza din Montmartre, cartierul în care a trăit și a lucrat bună parte din viață.

Născută în 1865 cu prenumele Marie Clementine, a crescut într-o familie monoparentală și, din cauza lipsei banilor, a avut, încă de la vârsta de 10 ani, diverse slujbe – de la chelneriță la dădacă și artist de circ. După ce a căzut într-un exercițiu la trapez, viața ei s-a schimbat fundamental.

Începând cu 1880 și până în 1893, Suzanne Valadon a fost model pentru câțiva dintre cei mai importanți pictori ai vremii, printre care Pierre-Auguste Renoir, Pierre Puvis de Chavannes și Henri de Toulouse-Lautrec. Nu și-a permis să urmeze cursuri formale de artă, însă a învățat cu ușurință de la pictorii din jurul ei. În plus, prietenul apropiat și mentorul Edgar Degas a învățat-o tehnici de desen și gravură.

Valadon a trecut astfel de la statutul de model la cel de artist de succes. A construit relații cu artiștii și frecventa barurile din Montmartre, unde se distra burghezia pariziană. În acea perioadă, Toulouse-Lautrec i-a făcut portretul intitulat „Gueule de Bois”.

Nudul feminin într-o nouă expresie

Suzanne Valadon a avut o viață personală complicată. Până în 1909, l-a născut în afara căsătoriei pe Maurice Utrillo (care a devenit ulterior artist), s-a căsătorit și a divorțat. În același an, la vârstă de 44 de ani, a început să picteze cu normă întreagă. Doi ani mai târziu a reușit să impresioneze criticii cu prima ei expoziție personală.

Valadon a pictat naturi moarte, buchete și peisaje, remarcabile prin forța compoziției și prin culorile vibrante. Primele ei expoziții, de la începutul anilor 1890, au inclus în principal portrete, remarcându-se cel al lui Erik Satie, cu care a avut o relație în 1893.

În 1894, Suzanne Valadon a devenit prima femeie inclusă în Societatea Națională de Arte Frumoase. Perfecționistă, ea lucra mai mulți ani la un tablou înainte de a-l expune. A găsit apoi în galerista Berthe Weill un aliat solid care i-a susținut munca. Aceasta a promovat opera lui Valadon cu aproape nouăsprezece expoziții între 1913 și 1932, inclusiv trei retrospective personale.

Căsătoria lui Valadon din 1896 cu un agent de bursă s-a încheiat în 1909. Artista și-a părăsit soțul pentru un prieten al fiului ei, pictorul André Utter (1886 – 1948), cu care s-a căsătorit în 1914. Această uniune a durat aproape treizeci de ani.

A ajuns la apogeul faimei în anii 1920 și a avut patru expoziții retrospective majore în timpul vieții sale. Prin picturile și gravurile ei, Valadon a transformat nudul feminin, prin oferirea unei interpretări profunde a experiențelor femeilor.

După o pauză în activitate, spre sfârșitul vieții, Valadon s-a împrietenit cu pictorul Gazi Tatar și a fost atât de impresionată de această întâlnire încât a început să picteze din nou.
Suzanne Valadon a murit la 7 aprilie 1938, înconjurată de prietenii ei André Derain, Pablo Picasso și Georges Braque.

Lucrările ei sunt păstrate în numeroase muzee, printre care Muzeul Național de Artă Modernă din Paris, Metropolitan Museum of Art din New York, Muzeul din Grenoble, Muzeul de Arte Frumoase din Lyon. O expoziție permanentă i-a fost dedicată în Bessines-sur-Gartempe (Haute-Vienne), orașul său natal.

Museu Nacional d’Art de Catalunya prezintă, până la 1 septembrie 2024, o expoziție impresionantă cu mai mult de o sută de lucări Valadon, unul dintre cei mai importanți pictori ai avangardei franceze.