Femei în artă – Valie Export, simbol al avangardei și pionieră a mișcării feministe

Valie Export, o artistă feministă de pionierat, dedicată performance-ului, sculpturii și filmului care a pus sub semnul întrebării natura artei, a stârnit și a depășit controversele.

Considerată una dintre artistele feministe vizionare din Europa, s-a remarcat în a doua jumătate a secolului al XX-lea și a fost printre cele care au influențat artiști din mai multe generații.

De-a lungul a șase decenii, Valie Export a creat o operă care a căutat să regândească însăși natura filmului și, ulterior, a artei. Un element central al acestei preocupări l-a constituit corpul și modul în care ambele discipline puteau fi abordate și redefinite printr-o perspectivă tactilă.

Reinventare

În centrul operei ei s-a aflat propria reinventare.

S-a născut sub numele de Waltraud Lehner în 1940, în Linz (Austria), și a fost crescută de o mamă singură. Tatăl ei a murit luptând în rândurile naziștilor. Ea a abandonat școala catolică la 14 ani, apoi s-a căsătorit și a născut o fiică la vârsta de 18 ani. Doi ani mai târziu, a divorțat, și-a lăsat fiica în grija surorii sale și a plecat la Viena, unde a studiat pictura, desenul și designul la Școala Națională pentru Industria Textilă, chiar în momentul în care mișcarea acționistă vieneză era în plină ascensiune. Deși Valie Export gravita în jurul grupului format exclusiv din bărbați, se considera un fenomen aparte.

În 1967, a dat un nume acestui fenomen, schimbându-și prenumele cu porecla cu care este asociată astăzi în mod unanim. Prenumele ei, Valie, provenea dintr-o poreclă a prenumelui ei de naștere. Numele pe care și l-a ales singură provenea însă de la o marcă populară de țigări.

Acțiuni provocatoare

Filmele și performance-urile inovatoare ale artistei din anii 1960 și 1970 au introdus în Europa o nouă formă de feminism radical, concretizat prin corp, după cum punctează galeria Thaddaeus Ropac, care o reprezintă.

Încurajată de o imagine pe care o putea numi în întregime a sa, Valie Export s-a lansat în acțiuni provocatoare, care au devenit celebre. În 1968, an în care a co-fondat Cooperativa Cineaștilor Austrieci, a intrat într-un cinematograf din München purtând pantaloni decupați în zona inghinală și a început să treacă pe lângă spectatorii așezați la locurile lor, care nu bănuiau nimic, partea cea mai intimă a corpului ei fiind la nivelul ochilor acestora, ca parte a acțiunii „Aktionhose Genitalpanik”. Acțiunea avea scopul de a demonstra ce se întâmplă când scoți corpul sexualizat al unei femei de pe marele ecran și îl plasezi fizic în fața spectatorilor. Cei care au putut, au plecat.

Între anii 1968 și 1971, Export și-a prezentat lucrarea la fel de controversată intitulată „TAPP und TASTKINO” în zece orașe europene, printre care Londra și Amsterdam. De fiecare dată, purta pe pieptul gol o cutie acoperită cu o perdea – „cinematograful” care dă titlul lucrării. Apoi, ea invita „spectatorii” să introducă mâna înăuntru și să-i mângâie sânii goi cel mult 33 de secunde.

Presa a început să o numească pe Export „vrăjitoare”. Cu toate acestea, în 1971, practica provocatoare a ei a ajuns la marele public, când Austrian Broadcast Corporation a comandat și a difuzat filmul ei de 4 minute și 44 de secunde „Facing the Family”, care pur și simplu înfățișa o familie din clasa de mijloc mâncând la masa din sufragerie, privind în obiectiv către zecile de familii care se uitau la propriile televizoare în timp ce făceau exact același lucru.

După publicarea unui manifest și realizarea unui scurtmetraj, Export a lansat primul său lungmetraj, „Invisible Adversaries” (1977), care a fost primit cu entuziasm de critici pentru reprezentările curajoase și inovatoare ale viziunii feminine. Au urmat mai multe filme, de la drama romantică sumbră „Menschenfrauen” (1980) până la scurtmetrajul centrat pe corp „Syntagma” (1983).

Valie Export și pictorița Maria Lassnig au fost, în 1980, primele femei care au reprezentat Austria la Bienala de la Veneția. Practica multimedia a ei a stârnit și atunci un val de reacții, în special prin juxtapunerea unei sculpturi reprezentând un corp feminin nud cu imagini ale unui preot catolic oficiind o liturghie. Thaddaeus Ropac a repus în scenă acest show în galeria sa din Londra în 2019.

Amprentă de neșters asupra artei contemporane

Valie Export a lăsat o amprentă de neșters asupra artei contemporane și nu a încetat vreodată să încerce să își depășească limitele.

În 2002, a lansat o serie de performance-uri în care combina recitarea de text cu imagini filmate în timp real din interiorul gâtului vorbitoarei.

Ea însăși a susținut o astfel de reprezentație în 2007, la o altă Bienală de la Veneția. Și, începând din 2010, monumentul ei dedicat muncii femeilor, „Die Doppelgängerin”, a fost expus în mai multe, precum grădina de sculpturi a Muzeului Belvedere din Viena și Pinacoteca Agnelli din Torino.

Valie Export a câștigat, în 2019, Premiul Roswitha Haftmann, cel mai mare premiu în bani acordat unui artist în Europa.
Artista a decedat în 14 mai 2026, cu câteva zile înainte să împlinească 86 de ani.

Reflectând asupra carierei și motivațiilor ei artistice, declara în 2019: „Arta mea era agresivă… Agresivitatea este o provocare, iar spectatorii mei nu trebuie să gândească la fel ca mine, ci trebuie să fie provocați să-și formeze propriile opinii, propriile reacții”.

În mai 2022, sculptura „Die Doppelgängerin” (Geamăna/ Sosia) a artistei austriece, ce reprezintă două foarfeci deschise care se întrepătrund, orientate cu vârfurile în jos, a fost instalată în fața MARe – Muzeul de Artă Recentă din București. Realizată în 2010, lucrarea de mari dimensiuni (460 x 200 x 200 cm, cântărind 1.200 kg) este una dintre cele cinci variante realizate din materiale diferite, răspândite în întreaga lume. Exemplarul care a intrat în colecția permanentă a MARe este al doilea din serie, fiind singurul turnat în bronz.

Imagine principală: Fotografii de Valie Export expuse în „Diversidad en la colección CAAC”, Sevilia, 2025; curatorial