Figuri emblematice ale artei spaniole contemporane, într-o serie de proiecții la Institutul Cervantes

Proiecții de filme documentare care au drept subiect figuri emblematice ale artei spaniole contemporane – Salvador Dalí, Luis Buñuel, Pablo Picasso, Remedios Varo, Antonio López – vor avea loc în iunie și iulie la Institutul Cervantes din București.

Filmele vor fi proiectate în Sala Auditorium a institutului, în fiecare zi de miercuri, de la ora 19:00.

Program „Spania e artă!”

Miercuri, 15 iunie – „Salvador Dalí. Anii de început” (2021), regizat de David Pujol

„Salvador Dalí. Anii de început” acoperă perioada de la nașterea lui Dalí până în 1929, când artistul s-a implicat în mișcarea suprarealistă. Acest documentar include materiale nedifuzate vreodată, prezentând aspecte-cheie ale vieții timpurii a lui Dalí, privite însă într-o nouă perspectivă.

Sunt prezentate subiecte fascinante precum „amintirile intrauterine”, modul în care o spălătorie poate deveni atelierul unui artist, „iluziile optice” sau un nou mod de a privi realitatea, frica de sex și credința nestrămutată a lui Dalí că este un geniu. Filmul surprinde evoluția sa artistică, pendulând între avangardă și tradiție, dar și nașterea unei opere cu adevărat universale.

Miercuri, 22 iunie – „Salvador Dalí: În căutarea nemuririi” (2018), regizat de David Pujol

Documentarul „Salvador Dalí: În căutarea nemuririi” propune o abordare cât mai cuprinzătoare  a vieții și creației lui Salvador Dalí, surprinzând-o și pe Gala, muza sa. Punctul de plecare al documentarului e anul 1929, când el se alătură grupului suprerealist și o cunoaște pe Gala; punctul terminus e moartea artistului, în 1989. Parcursul lui Dalí este strâns legat de orășelul Portlligat, în care acesta și-a făcut un atelier propriu. Orașul natal, Figueres, unde a creat Theater-Museum și Púbol și locul în care se află castelul dăruit Galei în semn de iubire sunt puncte cheie din viața artistului. Importante în biografia sa sunt și Parisul și New York-ul. Documentarul aduce o perspectivă nouă asupra unui pictor unic în istoria artei, care își are locul său în galeria marilor maeștri. Un film despre Dalí, dar şi despre Gala, în care operele artistului sunt prezentate în imagini și documente rare, care ne apropie de un personaj ce a devenit o operă de artă în sine. Documentarul trece de personaj, de pictor, și chiar de om, conturând imortalitatea unui geniu.

Miercuri, 29 iunie – „Muzeul Prado. O colecție a minunilor” (2019), regizat de Valeria Parisi

O descriere a Muzeului Prado care transpune privitorul într-unul dintre templele artei mondiale, un loc al amintirilor și o oglindă a prezentului, cu 1.700 de lucrări expuse și alte 7.000 aflate în conservare.  E o colecție despre regi, regine, dinastii, războaie, înfrângeri și victorii, dar și despre sentimentele și emoțiile bărbaților și femeilor de pe vremuri sau de astăzi, oameni ale căror vieți se împletesc cu cele ale conducătorilor lor, ale pictorilor, arhitecților, curatorilor, intelectualilor sau vizitatorilor muzeului.

A spune povestea Muzeului Prado din Madrid în 2019, anul celebrării a 200 de ani de existență, pornind din ziua în care a fost înființat, înseamnă să vorbești nu doar despre ultimii 200 de ani, dar și despre alte șase secole de istorie. Viața Muzeului Prado din Madrid începe o dată cu nașterea Spaniei ca națiune și a căsătoriei dintre Ferdinand de Aragon și Isabela a Castiliei, alianță care a marcat formarea imperiului spaniol.

Rolul principal în proiectul ArtBeats „Muzeul Prado. O colecție a minunilor” îl au capodoperele și marii artiști care le-au creat, regii și reginele care le-au colecționat; în egală măsură însă sunt importante poveștile din spatele acestei colecții extraordinare.

Actorul Jeremy Irons, laureat cu Oscar, este ghidul spectatorilor în descoperirea frumuseții și artei multiseculare a Muzeului Prado.

Miercuri, 6 iulie – „Generatia Buñuel, Lorca, Dalí” (2018), regizat de Javier Espada și Albert Montón

În 1967, editura Aguilar i-a solicitat scriitorului Max Aub să scrie biografia unei coleg de generație, exilat, ca şi Aub, în Mexic: regizorul Luis Buñuel. Când Aub a murit, pe 22 iulie 1972, a lăsat pe birou 5.000 de pagini dactilografiate, rezultatul unui proiect neterminat care depășea o biografie tipică și reflecta sinteza unei întregi generații de artiști spanioli marcați de trei războaie și un exil care dura de mai bine de 30 de ani. O treime din acest material erau transcrieri ale interviurilor luate de Aub lui Buñuel rudelor, prietenilor și colaboratorilor acestuia. O altă treime erau texte diverse, documente din epocă, materiale suprarealiste, citate, cronologii, recenzii de filme vechi și decupaje de presă. În sfârșit, ultima parte conținea scrieri ale lui Buñuel, însemnările lui Aub pentru prefață, reflecțiile sale asupra suprarealismului și generației sale sau asupra cărții în sine, care ar fi trebuit să se intituleze Buñuel, un roman. Conglomeratul eterogen reflecta concepția foarte modernă aubiană asupra genului narativ: un personaj construit dintr-un mozaic de viziuni și materiale disparate, concepție ce își lua seva din avangardele pe care Aub le frecventase în tinerețe, dar împotriva cărora se răzvrătise după ruptura din 1936, când pentru el devenise importantă realitatea suferinței celor mulți, într-o perioadă de război, dictaturi și exil.

Biletele şi rezervările se obțin exclusiv online accesând site-ul Happy Cinema.