Fotografie cu Brâncuși la amplasarea Mesei Tăcerii, vândută pentru 8.000 de euro

Fotografia originală de epocă în care apare sculptorul Constantin Brâncuși la amplasarea Mesei Tăcerii în Grădina Publică a orașului Târgu-Jiu în 1938, a fost vândută pe 9 martie, la casa Historic, cu 8.000 de euro, după ce lotul a avut o estimare stabilită între 4.500 și 9.000 de euro.

Fotografia a fost realizată de Marcu Micu.

Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu a fost construit de Constantin Brâncuși la sugestia Ligii Naţionale a Femeilor Gorjene, a cărei preşedintă era Aretia Tătărescu, soția prim-ministrului liberal Gh. Tătărescu, ca un omagiu adus eroilor gorjeni ce și-au pierdut viața în Primul Război Mondial pentru întregirea națională.

În primăvara anului 1938, Brâncuși vine în țară pentru a supraveghea personal amplasarea Mesei Tăcerii, moment la care a fost realizată fotografia de față. La acel moment, Masa Tăcerii, din două variante comandate de artist, a fost amplasată alături de cele 12 scaune sculptate sub formă cilindrică în jurul Mesei și alte 30 de scaune cu fața pătrată de-a lungul aleii care unește Masa cu Poarta Sărutului.

Inaugurarea întregului ansamblu a avut loc la data de 27 octombrie 1938, printr-o procesiune de amploare, la care au participat înalți oficiali, ofițeri, reprezentanți ai Casei Regale și ai clerului, dar și comunitatea locală. Deși era preconizată pentru luna septembrie a anului 1938, inaugurarea ansamblului a fost amânată de mai multe ori. Din păcate, Brâncuși s-a îmbolnăvit și a fost nevoit să plece la București, apoi la Paris, pentru a nu se mai întoarce în țară niciodată, din cauza izbucnirii războiului. Astfel, el nu a reușit niciodată să vadă ansamblul său în întregime.

O piesă rară în licitație a fost Constantin Brâncuși și Raymond Radiguet, carte poștală pentru pictorița Irène Lagut, care a fost adjudecată la 1.900 de euro.

Cei doi semnatari se adresează pe rând Irenei Lagut, fostă elevă și iubită a lui Picasso, încântați de frumusețile insulei Corsica și făcând aluzii la pregătirile de nuntă ale prietenei lor, care urma sa devină doamna Firmin Marc Cadet. Cei doi își invită prietena să li se alăture.

Cartea poștală a fost redactată olograf, în limba franceză atât de Raymond Radiguet, cât și de Constantin Brâncuși, ambii semnându-se la finalul textului.

În Licitația Avangardă și Avangardiști a fost adjudecat și „Portretul gen. I. Stângaciu”, realizat în tuș pe hârtie de Victor Brauner în 1928. Lucrarea a avut un preț de pornire de 1.500 de euro și a fost vândută în final pentru 2.100 de euro. Pe verso-ul portretului sunt schițate în creion câteva trăsături ale subiectului portretizat.

În aceeași sesiune, afișul expoziției lui Brauner „Oeuvres anciennes. Oeuvres Récentes” din 1963 a fost vândut contra sumei de 900 de euro.

Afișul pentru expoziția de la galeria Le point cardinal, în data de 4 aprilie – 18 mai 1963, a fost realizat în tehnica serigrafiei, cu intervenții manuale.

„Paysage”, cromolitografie imprimată pe hârtie de Marcel Iancu, și-a găsit compărător la 700 de euro. Lucrarea nu face parte din seria oficială, fiind un exemplar unic, purtând mențiunea „l’épreuve d’artiste”, fiind rezervată autorului. Aceasta este semnată de autor în creion în colțul din dreapta jos. Lucrarea a făcut parte din colecția fostului ministru de Externe Ștefan Andrei.

Scrisoare de la Brauner către Bogza

„Tigrul cu nouă țâțe”, desen și scrisoare trimisă lui Geo Bogza de Victor Brauner, a fost vândut la 4.750 de euro.

Victor Brauner îi trimite lui Geo Bogza o scrisoare ce cuprinde un text și un desen original. Brauner înfățișează un tigru cu „nouă țâțe” cu referire la blănăria „Tigre Royale” a cărei reclamă apare în partea superioară a invitației.

În scrisoare, Brauner îi relatează lui Geo Bogza că s-a bucurat de primirea corespondenței sale și că i-ar fi scris mai repede, însă starea sa de sănătate nu i-a permis. De asemenea, îl întreabă ce face familia acestuia, transmițându-le salutări. Pentru a-l pune la curent cu prietenii lor, îl anunță că Sașa Pană îl vizitează în fiecare zi, dar are „o miopie teribilă”, iar Ilie Voronca „e bine”. La finalul corespondenței se autointitulează „bolnavul lui Unu” și îi transmite „cele mai prietenoase și dragi cuvinte”. Corespondența este redactată cu creionul pe trei file veline. Aceasta devine o piesă reprezentativă pentru curentul avangardist în România prin personajele implicate.

Foto credit: casa Historic