Franța a adoptat o lege care permite muzeelor să restituie operele de artă furate de naziști
Adunarea Națională franceză a votat în unanimitate, la 29 iunie 2023, adoptarea unei noi legi care permite instituțiilor publice să returneze obiectele din colecțiile lor care au fost furate de naziști, simplificând procesul laborios de restituire.
Noul cod al patrimoniului stabilește un cadru prin care colecțiile publice să restituie obiectele și operele de artă moștenitorilor proprietarilor evrei, fără a fi nevoie de adoptarea unei legislații individuale pentru fiecare caz în parte, așa cum era procedura anterior. Legislația cuprinde bunurile culturale despre care s-a dovedit că au fost furate sau predate fără voia lor între 30 ianuarie 1933 și 8 mai 1945.
100.000 de opere de artă confiscate
Ministerul francez al Culturii estimează că aproximativ 100.000 de opere de artă au fost confiscate „în contextul persecuțiilor antisemite” din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Până în prezent, obiectivele de restituire au fost împiedicate de codul de patrimoniu al Franței, care clasifică colecțiile muzeale ca fiind „inalienabile”.
Președintele francez Emmanuel Macron a făcut din restituire și repatriere – restituirea proprietății culturale către persoane și, respectiv, națiunilor – o prioritate a administrației sale. Într-un moment de răscruce pentru președinția sa, Adunarea Națională a depășit anul trecut opoziția Senatului francez pentru a transfera proprietatea a 26 de artefacte regale furate de la Musée du Quai Branly-Jacques Chirac către Republica Benin, precum și a unui obiect de la Muzeul Armatei către Senegal. Operele au fost cedate cu condiția ca acestea „să continue să fie conservate și prezentate publicului în locuri dedicate acestei funcții (culturale)”.
„Sper că 2023 va fi un an de progrese decisive pentru restituiri”, a declarat ministrul francez al Culturii, Rima Abdul Malak, în discursul său anual de Anul Nou, la 16 ianuarie. Ea a adăugat că abordarea țării față de istoria sa nu trebuie să fie „nici una de negare, nici una de pocăință, ci una de recunoaștere”.
