Frits Thaulow, un pionier al iernilor nordice în pictură

Pictor naturalist al iernilor nordice, Frits Thaulow (1847-1906) a reprezentat schiori solitari sau mici grupuri de schiori în peisaje înzăpezite și tăcute, în timp ce își urma cariera europeană marcată de rolul său de intermediar între Norvegia, Franța și modernitatea impresionistă. Aceste lucrări arată că schiul este o practică de lungă durată și rezonează astăzi cu Jocurile Olimpice de iarnă din 2026 de la Milano-Cortina.

Privirea sa asupra zăpezii, luminii și schiorilor se apropie remarcabil de ceea ce se poate vedea astăzi în Alpi sau Dolomiți.

Picturile lui Thaulow dedicate schiului, încă relativ puțin cunoscute publicului larg, oferă un contrapunct poetic și naturalist imaginilor foarte mediatizate ale campionilor care coboară cu viteză maximă pe Stelvio sau Olimpia delle Tofane.

Schiorii lui Thaulow

În „Skiers at the Top of a Snow-covered Hill” (1894), Frits Thaulow compune o scenă de pauză mai degrabă decât de performanță: un mic grup de schiori stă nemișcat pe creasta unui deal, în fața unui vast peisaj alb care pare să se deschidă ca o pistă nemarcată, așteptând să fie descoperită. Pictura în ulei, păstrată acum la Boston, transmite mai mult anticiparea, tăcerea și luminozitatea plecării decât performanța atletică în sine.

O altă compoziție, adesea denumită „Skiers sau Skieurs”, extinde această sensibilitate, prezentând figuri care alunecă sau stau în picioare pe zăpadă, tratate cu aceeași atenție la efectele atmosferice ca și râurile sale de iarnă.

Pentru ochiul contemporan, format de Jocurile Olimpice de la Milano-Cortina, aceste picturi sunt impresionante mai puțin pentru ceea ce arată, cât pentru ceea ce exprimă: nu există cronometrare, tribune sau steaguri naționale. Schiul apare mai degrabă ca o practică cotidiană – un joc sau un mijloc de transport – integrată în viața rurală norvegiană. În timp ce coborârea olimpică glorifică viteza, Frits Thaulow pare să filmeze, într-un anumit sens, momentele de dinainte și de după: urcările, pauzele, traversările liniștite – tot acel timp îndelungat care înconjoară fracțiunea de secundă care definește sportul de elită.

Frits Thaulow nu a pictat câteva scene de schi doar pentru a urma moda: el este unul dintre marii specialiști în peisaje de iarnă, râuri înghețate și peisaje rurale înzăpezite și este considerat un pionier al picturii naturaliste norvegiene. Lucrările sale, adesea descrise ca fiind realiste, dar influențate de impresionism, se remarcă prin jocul subtil al luminii pe zăpadă, apă și cer – mult mai mult decât prin căutarea efectului dramatic sau pitoresc.

În acest sens, schiorii săi sunt semne discrete ale modernității nordice, comparabili cu patinatorii lui Bruegel sau cu plimbăreţii urbani ai lui Caillebotte: ei ancorează peisajul într-un prezent specific, rămânând în același timp secundari față de tema grandioasă a naturii în timpul iernii.

Viața și cariera

Frits Thaulow, al cărui nume complet era Johan Frederik Thaulow, s-a născut pe 20 octombrie 1847, în Christiania (azi Oslo), într-o familie burgheză daneză-norvegiană cultivată; tatăl său era farmacist.

Atras de pictură încă de la o vârstă fragedă, a studiat la Academia de Arte Frumoase din Copenhaga și mai târziu în Karlsruhe, Germania, unde s-a format sub îndrumarea pictorului peisagist Hans Gude și a dezvoltat un naturalism atent la efectele atmosferice. La întoarcerea în Norvegia în anii 1870, a început cu peisaje marine și scene din porturi, înainte de a se orienta către peisajele de iarnă și priveliștile fluviale care i-au adus faima.

În 1879, a petrecut o perioadă în Skagen, în nordul Iutlandei, alături de prietenul său Christian Krohg (1852-1925), și a participat la înființarea grupului de pictori din Skagen, care lucrau în aer liber pentru a surprinde lumina unică a locului. În anii 1880, Thaulow a devenit una dintre figurile de frunte ale scenei artistice norvegiene emergente, contribuind la înființarea Expoziției Naționale de Toamnă (Høstutstillingen), care oferea o platformă pentru artiști din toată țara.

În același timp, și-a dezvoltat o carieră internațională și s-a stabilit definitiv în Franța, unde a expus, a călătorit și a pictat numeroase peisaje cu râuri, sate și peisaje rurale înzăpezite, care au captivat publicul prin realismul lor poetic.

La Paris, a frecventat cercurile artistice și s-a împrietenit cu Auguste Rodin (1840-1917). A cofondat Salonul Champ-de-Mars și a făcut parte din jurii, impunându-se ca o legătură importantă între lumea artistică franceză și cea scandinavă. Aproape de impresioniști prin atenția acordată luminii și picturii în aer liber, el a păstrat totuși o abordare mai structurată și descriptivă, care l-a diferențiat de Claude Monet (1840-1926), menținând în același timp un dialog subtil cu acesta.

Se știe că el l-a încurajat pe Claude Monet să picteze zăpada din Norvegia și că cei doi artiști au lucrat împreună la peisaje de iarnă în timpul iernii anului 1895 – o dovadă a admirației reciproce pe care și-o purtau.

Văr al lui Edvard Munch (1863-1944) și cumnat al lui Paul Gauguin (1848-1903), Frits Thaulow s-a aflat astfel la intersecția dintre mai multe nume importante ale modernității europene. Opera sa prolifică dezvăluie o fascinație pentru apă – râuri, canale, reflexii – și pentru anotimpurile reci, redate în pasteluri și uleiuri care explorează nuanțe infinite de alb, gri-albăstrui și maro. A primit distincții oficiale, printre care Ordinul norvegian al Sfântului Olav, iar lucrările sale au intrat în colecții publice din Norvegia, Franța și alte țări europene.

În ultimii ani ai vieții, și-a împărțit timpul între Franța, Norvegia și Olanda – în special în Volendam, unde a găsit noi motive de inspirație în canalele și satele de pe malul apei. Acolo, în Volendam, a murit pe 5 noiembrie 1906, la vârsta de cincizeci și nouă de ani, după o carieră care a lăsat o amprentă durabilă asupra picturii peisagistice din Europa de Nord.

Astăzi, Frits Thaulow este recunoscut ca un maestru al peisajelor de iarnă și fluviale – un artist care a combinat realismul, lirismul și un simț acut al luminii într-o operă profund norvegiană și inconfundabil europeană.