„Garden of the Rising Sun”, expoziție colectivă la AnnArt

„Garden of the Rising Sun”, expoziție colectivă la AnnArt, cuprinde lucrări semnate de artiștii Andrei Ciurdărescu, Andrea Nagy și Maia Ștefana Oprea și va fi putea fi văzută la galeria bucureșteană în perioada 31 ianuarie – 30 martie.

Expoziția este curatoriată de Iris Ordean, care explică: „Alinierea sinelui cu natura nu este doar un gest binevoitor în sensul convențional, ci mai degrabă necesită o formă de constrângere auto-impusă, filtrând lumea prin prisma experienței locului și prin reprezentări subiective. În centrul acestei reprezentări a naturii se află spațiile complementare ale peisajului și grădinii – cea din urmă funcționând adesea ca o reprezentare mandalică a primului: un mediu domesticit, adesea controlat, dependent de spațiu, economie, comerț și stilul predominant al unei anumite perioade. Din punct de vedere social, în cadrul vastității peisajului, un cadru urban este adesea un refugium, la fel cum grădina oferă refugiu în vastitatea spațiilor urbanizate. Ambii termeni – peisajul și grădina – cuprind o pluralitate de semnificații la fel de variate și multifațetate ca și reprezentările diverse construite de indivizi sau societăți. Folosirea fiecăruia dintre cei doi termeni implică o oscilație între recunoașterea deteriorării îngrijorătoare a ecosistemelor globale, imaginarea unor alternative ale viitorului, precum și recunoașterea rolului pe care îl au într-o lume în care traiul este din ce în ce mai provocator”.

Preocuparea lui Andrei Ciurdărescu pentru materialitatea și transformarea suprafeței lucrării este adânc înrădăcinată în amintirile sale din perioada copilăriei, petrecute într-o gospodărie de blănari, mai spune curatoarea. Lucrările lui sunt de obicei modulare și pot fi asamblate și reinterpretate în numeroase moduri. Central în lucrările expuse în galerie este și subiectul grădinii, adesea sugerat prin ilustrarea unor detalii.

Andrea Nagy folosește culori în ulei și desene în creion pentru a ilustra habitate naturale la o scară largă, în mare parte neatinse de forțe distructive. Adesea, în lucrările artistei, perspectiva funcționează ca o delimitare a vizibilității de invizibilitate, a discernabilității de indiscernabilitate, a interiorității de exterioritate; doar prin atingerea liniei orizontului, această construcție își întâlnește limitele.

Pentru Maia-Ștefana Oprea, granițele dintre viața zilnică în mediu rural și practica artistică se juxtapun adesea. Lucrările se situează la convergența dintre explorarea rezilienței spațiale a grădinii, caracterizată prin ciclicitate, și celebrarea perenității spațiului pictural prin excelență.