Iluzia, misterul și înțelegerea lumii în „La lumière du pole” de René Magritte
„La lumière du pole” de René Magritte (1898-1967) este un exemplu a viziunii creative de pionierat a artistului.
Având un sens distinct de mister, „La lumière du pole” prezintă două manechine de modă crăpate și parțial sparte, stând în mijlocul unui peisaj asemănător deșertului cu dune de nisip abrupte.
În spatele lor, un cer prevestește o furtună. La dreapta celor două manechine, o siluetă ciudată, amorfă, ca o pasăre, pare să plutească deasupra dunelor ondulate. ⠀
Magritte s-a jucat cu noțiunile de iluzie și reprezentare, pentru a ne provoca însăși înțelegerea lumii.
Tabloul, pictat în 1926 sau 1927, anterior aflat în colecția Sophia Loren și Carlo Ponti, este estimat între 5,5 și 7,5 milioane de lire sterline de Christie’s. Opera va fi licitată în cadrul sesiunii de vânzări „The Art of the Surreal Evening Sale” din 1 martie.
Cine a fost Magritte
René François Ghislain Magritte (1898-1967) s-a născut la Lessines, Belgia. Tatăl său era croitor și negustor de textile; mama lui s-a sinucis în 1912, înecându-se în râul Sambre.
Patru ani mai târziu, Magritte s-a înscris la Académie Royale des Beaux-Arts din Bruxelles, înainte de a petrece scurte perioade în infanteria belgiană și ca desenator într-o fabrică de tapet. În 1924 a început să lucreze ca designer grafic independent la Bruxelles. În următorii cinci ani, a produs reclame pentru mulți clienți, inclusiv pentru o casă de modă belgiană și pentru Alfa Romeo.
În 1927 se mută la Paris, centrul internațional al suprarealismului.
Începând cu anii 1920, Magritte a explorat modul arbitrar în care literele și sunetele sunt atașate conceptelor și obiectelor din lume.
A fost un explorator al noțiunilor de semne și semnificanți, iar unele dintre imaginile sale exploatează idei despre percepție. A folosit limbajul în lucrările sale, cea mai faimoasă frază fiind: „Ceci n’est pas une pipe” (Aceasta nu este o pipă).
Magritte invite privitorul să intre într-un teatru strălucit al bizarului, o realitate nedescoperită anterior.
De-a lungul carierei sale, Magritte a acumulat un inventar personal de obiecte și motive cotidiene pe care le-a inclus într-o varietate de combinații sau aranjamente – mere, ouă, pietre, păsări, pălării melon, umbrele, un pahar, nori într-un cer albastru perfect, pentru a numi dar câteva.
Pentru Magritte, a contat doar imaginea. De-a lungul vieții, Magritte a evitat orice încercare de a decodifica sensul operei sale. „Nu am nimic de exprimat!”, a exclamat el odată. „Pur și simplu caut imagini, inventez și inventez. Ideea nu contează pentru mine: doar imaginea contează, imaginea inexplicabilă și misterioasă, deoarece totul este mister în viața noastră”.
Multe dintre capodoperele emblematice ale lui Magritte se află în muzeele importante din întreaga lume. Muzeul „Magritte”, găzduit în Musées Royaux des Beaux-Arts de Belgique din Bruxelles, are una dintre cele mai mari și mai variate colecții ale operei sale.
Foto credit: Christie’s
