Analize asupra „Le déjeuner”, de Monet, dezvăluie un posibil autoportret 

O nouă analiză științifică a tabloului „Prânzul/ Le déjeuner” (1873) al lui Claude Monet ar putea dezvălui un autoportret într-o compoziție anterioară.

Cu ocazia centenarului morții lui Claude Monet, Musée de l’Orangerie și Musée d’Orsay îi celebrează opera prin câte o expoziție. Expoziția de la Orsay include cinci lucrări care au fost supuse recent unor analize tehnice, aducând la lumină câteva noi descoperiri despre practica artistică a părintelui impresionismului.

Cea mai importantă dintre aceste noi descoperiri se referă la tabloul „Prânzul”. Înaintea expoziției actuale de la Orsay și a restaurării planificate pentru anul viitor, o echipă de specialiști în conservare de la Centrul de Cercetare și Restaurare al Muzeelor din Franța (C2RMF) a efectuat o analiză tehnică care a schimbat modul în care poate fi înțeles acest renumit tablou.

Panou decorativ, realizat în Argenteuil

Claude Monet a renunțat, după 1870, la formatele mari din perioada sa de debut. Există însă câteva opere care fac excepție: este vorba despre „Le déjeuner”, expus la cea de-a doua expoziție impresionistă din 1876 ca „panou decorativ”, și picturile destinate decorării castelului Rottenbourg din Montgeron pentru Ernest Hoschedé, realizate în 1876 – 1877.

Farmecul acestei imagini provine mai ales din impresia de spontaneitate, din evocarea simplă a unei vieți de familie din care au mai rămas doar câteva urme. Masa nu este strânsă, iar o pălărie agățată de o ramură de copac, o geantă și o umbrelă așezate pe bancă par să fi fost uitate în grădină. Sub umbra răcoroasă a frunzișului, micuțul Jean Monet se joacă liniștit cu câteva scânduri de lemn, iar prima lui soție, Camille, trece prin fundal împreună cu o prietenă sau o vecină.

Pictura este parte a unei serii de peisaje de grădină pe care Monet le-a pictat în perioada în care închiriase o casă în Argenteuil, în apropiere de Paris.

Mai mult modificări, sub suprafața picturală

Opera a trecut printr-un proces de transformare mult mai complex decât sugerează starea sa actuală. Analizele tehnice recente relevă mai multe modificări sub suprafața picturală, potrivit artnews.com. „Masa însăși a fost modificată. În ceea ce privește căruciorul din fața sa, pe care se află niște pâine și un pahar de vin, acesta a fost deplasat spre dreapta; iar platoul cu fructe a fost mutat în consecință”, explică Johanna Salvant, specialistă în conservare și doctorandă la C2RMF, care a făcut parte din echipa care a analizat tabloul „Prânzul”.

Descoperirile făcute cu ajutorul razelor X au determinat continuarea cercetărilor prin utilizarea fotografiei în infraroșu cu lumină transmisă. Această tehnică, care constă în iluminarea unei pânze din spate, a confirmat prezența celor două femei așezate pe bancă. Monet le-a înlocuit ulterior cu un coș și o umbrelă de soare pliată. „Un detaliu care acum pare a fi un trandafir era inițial rotunjit și ar fi putut fi conceput ca un fruct. Într-o versiune anterioară, Jean era aproape cu spatele la privitor, în timp ce în compoziția finală este reprezentat într-o perspectivă de trei sferturi, privind mai direct spre noi”, adaugă Salvant.

Analiza a scos la iveală încă două figuri: una care se profilează la fereastră și, în partea stângă a compoziției, un bărbat cu barbă, purtând o pălărie și reprezentat în profil. Gilles Bastian, curator de patrimoniu la C2RMF, spune că Monet „a extins ulterior paturile de flori, acoperind figura aproape în întregime. Extinderea frunzișului pare să fi fost realizată într-un stil mai liber, oarecum mai convențional”.

„Posibila prezență a lui Monet însuși ar plasa opera în cadrul unei lungi tradiții a artiștilor care se auto-reprezintă în compozițiile lor, adesea în mod discret și la periferia scenei”, afirmă Sylvie Patry, curator-șef al Muzeului Orsay.

Ipoteze privind practica lui Monet

În acest stadiu, identificarea rămâne o ipoteză, iar cercetările continuă. Este de asemenea posibil ca Monet să fi eliminat figurile, având în vedere că a prezentat tabloul ca „panou decorativ”, ceea ce l-a făcut pe Ernest Hoschedé, care deținea și „Impression, soleil levant”, să comande patru astfel de lucrări pentru castelul lui din Montgeron.

Pe de altă parte, e posibil ca aceasta să fi fost practica lui Monet în anii 1870 – să refacă în repetate rânduri pânza. Departe de a fi un pictor pur spontan, el își construia și perfecționa compozițiile în mare parte prin intervenții succesive.

„Prânzul” va fi restaurat la finalul anului 2027, aceste lucrări oferind ocazia de a-i fi analizată istoria.