INTERVIU – Milieul, dialog între persoane din generații și comunități diferite

Ana-Cristina Irian, cercetător în domeniul artelor vizuale, curator și artist care lucrează cu colecții, arhive foto și materiale multimedia, vorbește într-un interviu acordat curatorial.ro despre cea mai nouă expoziție a ei, „#mili-eu: Ileana, bunica domnului B. Fotografie de familie țesută în milieu”, ce poate fi vizitată la galeria bucureșteană Is This Art? de la Centrul de Resurse în Fotografie până la 8 ianuarie.

Expoziția reunește fotografie și milieu, instalație și obiect, iar la bază sunt imagini oferite de Cristian Bassa.
Ileana s-a născut pe 13 februarie 1928, la Măceșul de Sus (Dolj). La vârsta de 22 de ani, era deja mutată la București, proaspăt căsătorită cu Gheorghe din Măceșul de Jos, Raionul Dolj. A fost casnică, s-a ocupat toată viața de casă și de familia ei. În timpul liber i-a plăcut să croșeteze milieuri (cunoscute popular sub numele de mileuri) împreună cu alte prietene, se arată în prezentarea expoziției.
Ileana Nucă a trăit 90 ani. În urma ei, au rămas, între altele, mai multe milieuri lucrate de ea și o serie de fotografii de familie care o prezintă la diferite vârste.

Ana-Cristina Irian le-a transformat în încercarea de a înțelege și de a exemplifica modul în care obiecte personale fragile sunt și pot fi folosite pentru a comunica, a păstra amintiri și a provoca narațiuni vizuale în contexte interpersonale.

Cum a pornit acest proiect?

Ana-Cristina Irian: Povestea a început cu un apel telefonic primit în 2021, o conversație despre sacoșa cu milieurile Ilenei. Cristian Bassa m-a sunat și a povestit despre existența acestor mici și fragile lucruri, cât și despre dorința de a le activa într-un fel în jurul bunicii care le crease. După o perioadă de ședere la Sibiu și o serie de întâmplări în jurul unui război de țesut, s-a conturat ideea de a țese fotografie de familie în milieu și, de aici, am început să lucrăm efectiv la proiect.
În sens larg, proiectul s-a conturat în urma deschiderii la dialog între persoane din generații și comunități foarte diferite. Le mulțumesc tuturor celor ne-au ajutat ca proiectul să existe în această formă. La rândul lor, obiectele și-au demonstrat puterea proprie de a fi văzute, atinse, discutate.

De ce fotografie împletită cu milieu?

Ana-Cristina Irian: După telefonul primit de la Cristian Bassa, într-o zi, la Sibiu, aproape întâmplător, am achiziționat câteva fotografii vechi aparținând unei familii de sași emigrați în Germania, și, tot atunci, într-un alt loc, am găsit la vânzare un milieu produs în Germania. Erau două teritorii ale memoriei care se intersectau și care vorbeau despre migrația oamenilor și a obiectelor produse de ei. Am decis să folosesc fotografia ca fir (narativ) țesut într-un milieu, obiect a cărui formă a fost deja creată de o altă mână, într-un alt timp. Am realizat un foto-obiect numit „Overlapping territories, interwired memories”, care a fost expus în acel an la Sibiu.
Am știut atunci care era rostul sacoșei cu milieuri, l-am sunat pe Cristian și am pus la cale proiectul. La finalul unui proces de cumulare și ordonare de obiecte și imagini a rezultat ideea portretului țesut al Ilenei la diferite vârste. Etapa următoare a venit cu întrebări adresate unor femei din generația Ilenei. Am cerut și am primit lămuriri și ajutor în pregătirea milieurilor, apretarea lor, pentru a le țese cu fâșii, „fire” de fotografie portret.

Cum ați ajuns la varianta aceasta de „colaj”?

Ana-Cristina Irian: Milieurile prezentate au aparținut Ilenei Nucă, bunica domnului B., născută la Măceșu de Sus, județul Dolj, căreia îi este dedicat proiectul. Ileana a trăit 90 de ani și a fost casnică, dedicându-și viața gospodăriei și familiei sale.
A creat mai multe tipuri de milieuri, iar portretele din colecție o reprezintă în mai multe ipostaze. Am ales nouă portrete ale Ilenei, realizate pe parcursul vieții sale, la diferite vârste, de către soțul și nepotul ei.
Fotografiile sunt țesute în milieuri în diferite stiluri, în funcție de vârsta persoanei din imagine. Fotografiile care o înfățișează la vârste tinere sunt țesute astfel încât obiectul obținut să nu încorseteze imaginea, să o lase să poată fi modelată de privitor prin acționarea fâșiilor/ firelor. Ileana era o persoană tânără și dinamică, cu o personalitate în formare, iar obiectele-foto produse o prezintă ca atare. Pe măsură ce înaintează în vârstă, imaginea ei se contopește din ce în ce mai mult cu obiectele pe care le-a creat și devine corp comun cu acestea.

Cât timp ați lucrat pentru expoziție?

Ana-Cristina Irian: Am început să lucrez efectiv la acest proiect în ianuarie 2022 împreună cu Cristian. Proiectul a fost finalizat și prezentat în acea formă în iunie 2022 la București, Carol 53, și în februarie 2023, la Artcor din Chișinău.
În decembrie 2023, am adus proiectului elemente noi, respectiv fotografii ale fotografiilor țesute în milieu, pentru a deschide o discuție despre original/ copie în fotografie și foto-obiectele cu cercei, pentru a evidenția legătura dintre corp și accesorii de înfrumusețare care însoțesc persoana de-a lungul vieții și a căror legătură cu corpul se realizează cu ajutorul acului care perfora urechea în vremea copilăriei, în acele timpuri.

Care este povestea ferestrei redate pe ecranul de proiecție, asemănător suportului pentru croșetat mileurile?

Ana-Cristina Irian: În albumul foto al Ilenei se găsesc câteva imagini realizate în camera sa, locul unde își petrecea timpul, lucra și privea pe geam în ultima parte a vieții. Aceste cadre cu fereastra au fost înregistrate după dispariția sa, chiar în acea încăpere în care a trăit și în care au fost realizate și fotografiile. Astfel, cei care privesc aceste imagini, pot avea acces la o frântură din lumea pe care Ileana o contempla de pe geam în ultima parte a vieții sale.
Forma de cerc ne-a urmărit pe parcursul proiectului, în prima fază au fost roțile de lemn verticale folosite pentru a exemplifica modul în care obiectul intră în discursul cotidian ca „milieu de table”, cât și ca obiect care trimite către ideea de comensalitate. Apoi cercul s-a transformat chiar în masa pe care am expus photo-obiectele la Chișinău și București anul acesta, dar și în ochiul ecranului de proiecție și în detaliile din sertarele despre cerceii, și ei rotunzi, ai Ilenei.

Este făcută o legătură între tatuaje și aceste obiecte de decor. Cum trebuie să o percepem?

Ana-Cristina Irian: Milieul are o lungă istorie care îl plasează inițial, prin formele lucrate în dantelă, ca obiect accesoriu de îmbrăcăminte care migrează de pe corpul uman în spațiul domestic, pe obiectele de mobilier. Milieul capătă diferite forme, în funcție de cea a obiectului pe care îl acoperă parțial, pentru a-l proteja. Având în vedere formele de locuire și nevoile societății contemporane, putem spune că ideea pe care o încapsulează milieul în spațiul domestic nu a dispărut, ci s-a reîntors prin practica tatuajului, migrând înapoi către și în corpul uman, acolo unde îl puteam găsi cu secole în urmă.

Cum ar trebui să ne raportăm la moștenirea prezentată? Ce ar trebui să ne spună ea despre epocă?

Ana-Cristina Irian: Milieul se comportă ca o peliculă, care rotunjește, delimitează granițe permeabile, dar care acoperă, protejează și lasă descoperite unele suprafețe ale unui spațiu domestic. Milieul este cel mai adesea îndepărtat astăzi de pe mobile, ca obiect rezidual al unei lumi trecute, puțin vizibil chiar și în memoria peliculei fotografice. Totodată, acesta își găsește loc în discursuri muzeale sau în proiecte de valorificare ca obiect cu semnificație culturală și istorică, dar și de recuperare a sa ca practică de lucru.

Aveți în vedere un proiect viitor similar? Vă veți orienta pe alte obiecte personale pe care să le transpuneți în artă?

Ana-Cristina Irian: Practica aceasta își are începuturile undeva în 2015, an în care am început să lucrez cu obiecte găsite în urma desfășurării unor proiecte de antropologie urbană. Am păstrat primul obiect construit după acea metodă, multe altele realizate în acești aflându-se astăzi într-o colecție privată.
Da, mai există cel puțin două proiecte în lucru și care vor fi prezentate în 2024. Într-unul dintre proiecte este explorată o colecție de obiecte care au aparținut unor doamne din România secolului XX. Printre aceste obiecte se numără și o oglindă care a aparținut Ilenei.

Cafeneaua, galeria și biblioteca de la Centrul de Resurse în Fotografie (str. Popa Tatu 68) vor fi închise în perioadele 23 – 26 decembrie și 30 decembrie – 2 ianuarie. În perioada 27 – 29 decembrie, vor fi deschise între orele 09:00 și 16:00, iar din 3 ianuarie se va reveni la programul obișnuit de iarnă, de la 08:00 la 16:00.