Isabel Matoses, solarizarea și fotografia experimentală spaniolă
Isabel Matoses strălucește acum la Museo Lázaro Galdiano, unde beneficiază de o expoziție – o provocare și, în același timp, o oportunitate excepțională: prezentarea pentru prima dată într-un muzeu a operei unei fotografe care, în ciuda calității și originalității creației sale, a fost până acum prea puțin recunoscută.
„Imaginea recuperată” o arată pe Isabel Matoses (Madrid, 1930 – 1985) prin intermediul a mai mult de 70 de fotografii ca una dintre figurile pionier și deosebite ale fotografiei experimentale spaniole din perioada Tranziției, cu o operă inovatoare care, timp de patru decenii, a rămas dispersată, nepublicată sau în afara circulației publice.
Redescoperirea operei ei permite completarea unei narațiuni a istoriei fotografiei spaniole și readucerea în prim-plan a unei creatoare a cărei contribuție este astăzi importantă pentru înțelegerea culturii vizuale din anii 1970 și 1980.
Este curios faptul că una dintre tehnicile cel mai des utilizate de Isabel Matoses, solarizarea, este asociată cu Man Ray, care a perfecționat-o și a popularizat-o.
Solarizarea este o tehnică de obținere a unei fotografii în camera obscură. Presupune ca după developarea normală, dar înainte de fixarea imaginii, lumina din laborator să fie aprinsă pentru o fracțiune de secundă. Imaginile încep să se albească în părțile închise și invers, ca și cum s-ar transforma într-un negativ. Apoi, în momentul în care fotograful era mulțumit de efect, o introducea în fixator. Practic se ajungea la o inversare totală sau parțială a tonurilor, potrivit f64.ro.
Autodidactă și independentă
Parcursul Isabelei Matoses s-a desfășurat în afara circuitelor oficiale, caracterizându-se printr-un grad ridicat de autoînvățare și independență, circumstanță care a favorizat o viziune personală, liberă de multe dintre condiționările academice ale epocii sale.
Activitatea ei artistică și pedagogică a inspirat noi generații de fotografi să exploreze căi experimentale dincolo de limitele tradiționale ale acestui mediu.
Susținătoare a fotografiei ca formă de creație artistică, ea a combinat o stăpânire tehnică solidă cu o vocație experimentală pronunțată, încorporând resurse provenite din alte domenii vizuale, precum designul, gravura, desenul și cinematografia, potrivit muzeului madrilen.
Opera ei acoperă diverse genuri, de la documentar și portret până la fotografia de stradă sau de modă, și demonstrează că a explorat continuu posibilitățile expresive ale imaginii și că înțelegea aparatul foto nu doar ca un instrument de înregistrare a realității, ci ca un instrument capabil să construiască o viziune proprie asupra lumii. Expoziția este curatoriată de Begoña Torres.
