Lucrări din Colecția Slătineanu, la Art Safari New Museum/ galerie foto
Colecția Slătineanu, alcătuită din circa 10.000 de lucrări de artă, ceramică, bijuterii, arme, obiecte de decor interior din Italia, Spania, Franța, stampe japoneze, este una dintre cele mai interesante și cele mai importante colecții din România. Câteva sute dintre aceste obiecte pot fi admirate la Art Safari New Museum din Amzei 13 până în 19 iulie.
Colecția a fost realizată în două etape. Prima, cea în care Alexandru Slătineanu a colecționat cele mai multe obiecte, în special de artă orientală, și etapa a doua, etapa Barbu Slătineanu, fiul său, cel care a completat-o cu obiecte de artă ceramică. Această colecție a fost păstrată mulți ani în Casa Dr. Slătineanu de pe Strada Obedenaru din Cotroceni.
Povestea Casei Slătineanu
Casa a apaținut inițial tatălui Elenei Lupescu, iubita regelui Carol al II-lea. Elena Lupescu a refuzat casa, așa că tatăl ei a vândut-o. Așa cum se obișnuia la acel moment, casele erau vândute de două ori. Evident, cel care dădea banii mai repede, cumpăra casa. Barbu Slătineanu și-a dorit acest spațiu foarte mult, așa că a trebuit să plătească, pe lângă cei un milion de lei către tatăl Elenei Lupescu, încă o dată această sumă unui prieten de-al său care cumpărase și el casa. Deci, a plătit 2 milioane de lei, o sumă enormă la acea vreme având în vedere că un ou costa un leu.
În turul ghidat dedicat acestei expoziții, vizitatorul va afla că Alexandru Slătineanu este cel care începe să colecționeze obiectele de artă. În 1892, el își începe studiile de medicină la Sorbona. Ulterior studiază științele naturale, finalizându-le cu doctoratul, cu o teză în care urmărește tratamente pentru diverse boli de sânge. În perioada în care a stat la Paris, descoperă cu adevărat arta europeană.
Dacă până atunci legăturile sale cu arta erau minime, la Paris ia contact cu cele mai mari capodopere și, pe lângă capodopere, cunoaște cele mai mari galerii de artă și chiar anticariate. Obișnuia să meargă împreună cu foarte bunul său prieten Ioan Cantacuzino, cei doi fiind de fapt și colegi de facultate, să cumpere tot felul de obiecte de artă.
Colecția pe care Alexandru Slătineanu a realizat-o, la momentul întoarcerii sale în țară în 1902, a reprezentat una dintre cele mai impresionante colecții. De ce? Pentru că, odată cu trecerea timpului și completând-o și cu obiectele adunate de Barbu Slătineanu, colecția devine primul muzeu de artă comparată din România. Se găseau aici obiecte de artă europeană începând cu secolul XV, chiar și obiecte românești mai vechi, din cultura Cucuteni.
Prima sală
În această sală sunt expuse obiecte adunate de Alexandru Slătineanu. El s-a axat mai degrabă pe obiecte țărănești, tradiționale, pe arta europeană.
Regăsim aici o măsuță în stil spaniol din secolul XVIII, câteva scoarțe țărănești, multe dintre acestea având peste 100 de ani, o banchetă din lemn de nuc, un tulnic din zona Maramureșului, furci de tors și un cabinet cu un birou de damă în stilul Gallé.

curatorial
De asemenea, sunt câteva obiecte de artă orientală, iatagane turcești, o lingură mare făcută din lemn de cireș, un încălzitor de pat, un suport pentru fierul de călcat, un ticlăzău din lemn (precursorul fierului de călcat), o cădelniță.

curatorial
Alexandru Slătineanu a încercat să aducă în casa familiei nu doar obiecte de mari dimensiuni sau obiecte de artă cu valori foarte mari. El a cumpărat numeroase stampe japoneze care depășau numărul sutelor.
A doua sală
Aici au fost expuse în special tablouri și două sculpturi realizate de Alexandra Slătineanu, soția lui Barbu Slătineanu. Alexandra Slătineanu a luat lecții de sculptură de la Auguste Rodin și a realizat în special busturile membrilor familiei sau ale prietenilor familiei.


curatorial
De asemenea, au fost expuse tablouri semnate de Iosif Iser, Ștefan Luchian, Rodica Maniu, Ștefan Popescu.

curatorial
Două lucrări semnate de Nicolae Grigorescu, un portret de femeie și o ramură cu măr înflorit, poate una dintre cele mai frumoase din punct de vedere coloristic, au fost expuse alături de singura lucrare din România semnată Vincent van Gogh.
Cum a ajuns Slătineanu în posesia lucrării de Van Gogh?
Se afla alături de prietenul său Ioan Cantacuzino într-o șaretă, pe Rue Laffitte, stradă pe care Ambroise Vollard, celebrul vânzător de artă, își avea magazinul din Paris. Cei doi au văzut în vitrine această lucrare și au recunoscut imediat tușele lui Van Gogh. Se spune că cei doi s-au întrecut care să cumpere lucrarea. Au sărit din șaretă și primul care ajungea, ar fi trebuit să cumpere lucrarea. Se pare că au ajuns amândoi în același timp. Norocul lui Alexandru Slătineanu a fost că a negociat foarte bine. Ioan Cantacuzino s-a supărat după ce Alexandru cumpără lucrarea și nu și-au mai vorbit timp de un an. Buni prieteni însă, au revenit în țară și și-au continuat studiile împreună.

curatorial
Lucrarea „Culegătoare de morcovi”, cretă, cărbune pe hârtie din fibre textile, este din perioada timpurie a lui Van Gogh, 1885. Van Gogh era stabilit în Olanda și încerca să transpună în lucrările sale elemente din viața țăranilor.
Critica franceză a preciat că lucrarea ar fi cea de-a doua ca valoare dintre cele făcute în cărbune și hârtie ale artistului.
A treia sală
Pentru Barbu Slătineanu, arta ceramicii reprezenta o legătură dintre prezent și trecut. Astfel, în expoziție sunt peste 100 de vase de ceramică expuse în cea de-a treia sală: vase de la Horezu, din Valea Izei.

curatorial
Vasele prezintă reprezentări precum broasca și șarpele, elemente din cultura românească care aveau scop ritualic. Șarpele era protectorul casei, broasca avea legătură mai degrabă cu farmecele și vrăjile.
Barbu Slătineanu a încercat să cuprindă în colecția sa ceramică din toate zonele României. Farfuriile, pe care sunt desenate case, personaje, pești, provin și din zona sașilor și maghiarilor. Barbu Slătineanu este considerat și în prezent unul dintre cei mai mai cercetători ceramiști din România. El a scris două cărți de referință și care sunt expuse în vitrina de la Art Safari New Museum.
Colecția Slătineanu, pe cât este de impresionantă, pe atât este de puțin cunoscută. Anul acesta, mare parte din colecție a fost restituită familiei.

