Marea simfonie vizuală a lui Kandinsky

„Jaune-rouge-bleu/ Gelb-Rot-Blau”, pictată în 1925, este o capodoperă emblematică din perioada Bauhaus a lui Wassily Kandinsky (1866-1944). În această compoziție, traversată de linii fluide și forme geometrice, artistul abstract își prezintă principalele principii teoretice într-o adevărată simfonie vizuală. Aceasta poate fi admirată la LaM – Lille Métropole Musée d’art moderne, d’art contemporain et d’art brut până la 14 iunie, în cadrul expoziției „Kandinsky face aux images”.

Puterea cosmică a lui Kandinsky

O constelație formidabilă de forme și culori se desfășoară pe pânză, unite într-un mare întreg cosmic. La prima vedere, două universuri par să se ciocnească. În stânga, apar forme geometrice ordonate – linii drepte, triunghiuri, cercuri, dreptunghiuri – scăldate într-o lumină galbenă strălucitoare. În dreapta, în contrast, se împletesc linii sinuoase și schimbătoare, dominate de un albastru intens și rece. În opera lui Kandinsky, contrariile se atrag și converg în centrul pânzei, într-o inimă roșie incandescentă. Nimic nu este static: culorile par să se amestece ca niște fluide, în timp ce formele geometrice par să se rotească în spațiu. Întregul evocă un adevărat balet abstract.

La Bauhaus

Născut la Moscova în 1866, Wassily Kandinsky și-a încheiat cariera juridică la vârsta de 30 de ani pentru a se dedica artei. Stabilindu-se în Germania la începutul secolului al XX-lea, a participat la aventura Der Blaue Reiter, un grup expresionist avangardist, înainte de a lua o întorsătură radicală spre abstracție. Kandinsky a fost, de asemenea, un teoretician major al artei moderne, autor al unor eseuri fundamentale precum „Du spirituel dans l’art et dans la peinture en particulier” (1911). Din 1921, a predat la Bauhaus, celebra școală avangardistă fondată de Walter Gropius. Pictată în 1925, „Galben-roșu-albastru” întruchipează teoriile pe care artistul le-a predat studenților săi și pe care le-a rezumat în eseul său „Point et ligne sur plan” (1926).

Corespondența culorilor

„Galben-Roșu-Albastru” este structurat în jurul celor trei culori primare și condensează aproape douăzeci de ani de cercetări teoretice. Pentru Kandinsky, fiecare nuanță posedă o vibrație interioară capabilă să acționeze direct asupra sensibilității privitorului. „Albastrul atrage omul spre infinit; trezește dorința de puritate și setea de supranatural”, afirmă el, de exemplu, în „Despre spiritual în artă”. În mod similar, creierul uman, potrivit lui, stabilește în mod natural corespondențe între culori și forme. După ce a efectuat experimente cu studenții săi, a concluzionat că cercul ar fi cel mai adesea asociat cu albastrul, pătratul cu roșul, iar triunghiul cu galbenul. Bazat pe ideea de rezonanță interioară, acest principiu al corespondenței culorilor amintește de sinestezie.

Alfabet vizual

Cercuri, triunghiuri, arcuri, linii drepte și șerpuitoare, dreptunghiuri și tablă de șah colorată: Kandinsky își folosește alfabetul vizual caracteristic încă din anii 1920, când deținea funcția de „maestru al formelor” la Bauhaus. Limbajul grafic al artistului nu este însă lipsit de semnificație. Fiecare formă posedă propria energie, o vibrație cosmică. Abstracția, la rândul ei, nu este separată de realitate și, dimpotrivă, se bazează pe o știință autentică. Acesta este principiul fundamental enunțat în eseul său „Point et ligne sur plan”.

O operă cu un caracter muzical profund

Împletirea formelor creează pe pânză un ritm grafic care amintește de un portativ muzical. Anumite linii par să traseze note în spațiu. Această conexiune nu este o coincidență: muzica a jucat un rol major în viața lui Kandinsky. Într-adevăr, în urma șocului estetic al unei opere de Richard Wagner, acesta a decis să devină artist. Inspirat ulterior de Arnold Schoenberg și de cercetările sale asupra tehnicii dodecafonice, Kandinsky a asociat culorile cu timbrul instrumentelor: galbenul cu trompeta, albastrul cu violoncelul, roșul cu toba. Pictura avea astfel să devină o adevărată „simfonie vizuală”. „Culoarea este claviatura. Ochiul este ciocanul, în timp ce sufletul este un pian cu mai multe corzi”, a mai scris el.

Foto credit: Centre Pompidou