Nouă arhitectură expozițională la MNAC/ galerie foto

Întâlnirea dintre generații are loc în trei noi expoziții la Muzeul Național de Artă Contemporană din București, într-un sezon care acoperă toate formulele tematice și opțiunile artistice.

„SNAC 2026: Fragmente pentru un inventar al prezentului”

Expoziția prezentată la Muzeul Național de Artă Contemporană în Sala de marmură reunește lucrări selectate în urma unui apel de aplicații și a invitațiilor organizatorilor, aparținând unor artiști cu vârste, experiențe și parcursuri profesionale diferite, de la artiști emergenți la artiști aflați la mijlocul carierei sau consacrați.

Salonul Național de Artă Contemporană reprezintă cea mai amplă manifestare expozițională a Uniunii Artiștilor Plastici din România, un prilej de întâlnire între generații.

Au fost selectate lucrări de pictură și grafică, sculptură, ceramică, readymade, textile, mozaic, colaj și instalație. Unele dintre lucrări pornesc de la spațiul cotidian, de la mediul urban, arhitectură, altele se apropie de locuri marcate de istorie, natură sau de experiențe personale, figura umană și relațiile dintre oameni.

„SNAC 2026 oferă o imagine parțială a scenei artistice din România, determinată de selecția acestei ediții, dar relevantă prin varietatea lucrărilor și prin relațiile care se stabilesc între ele, dincolo de diferențele de limbaj, tehnică și orientare estetică”, spune curatoarea Raluca Ilaria Demetrescu.

Între artiștii care expun în SNAC 2026 regăsim lucrări de Eugen Raportoru, Horea Paștina, Liviu Stoicoviciu, Lilian Theil, Irina Dragomir, Zoe Vida Porumb, Ștefan Pelmuș, Marilena Preda Sânc, Marijana Bițulescu, Mihai Sârbulescu, Constantin Flondor, Suzana Fântânariu, Ramona Țopescu Trăistaru, Marat Paul Baraka.

Expoziția este deschisă în Sala de marmură, până la 6 decembrie.

„Femei la muncă – Intersecții, ritmuri, continuități”

Simona Deaconeasa și Flor Firvida Martin au început în 2023 o arhivă video și coregrafică ce documentează dialogul cu femei, persoane trans și nonbinare din diferite zone geografice din Europa de Est și America Latină.

Instalația reunește 22 de interviuri care pot fi interpretate ca fiind realizate prin prisma autoarei feministe Silvia Federici, pentru care „femeia e o categorie istorică, modelată politic și social de diviziunea muncii productive și reproductive”.

Prin această expunere, publicul este invitat la o discuție despre muncă – pregătirea corpului pentru și după activitatea care ocupă mare parte din viețile majorității, satisfacția financiară sau sufletească, dar poate și chinul și neplăcerea de a face un anumit fel de muncă.

Artistele au intrat în dialoguri și au filmat în România, Mexic, Ecuador și Republica Moldova. Au ascultat atent.

Flor Firvida Martin, coregrafă și cercetătoare din Argentina, care locuiește în Mexic, a locuit în comunitatea Reynosa (la granite Miexic-SUA) pentur a investiga modul în care violența modifică experiențele corporale, mapând sensorial și afectiv aceste teritorii.

Simona Deaconescu aduce o practică din film privit prin intermediul coregrafiei, al video-ului de dans și al instalației. Ea aduce un discurs chronopoetic lucrând cu arhive, testimoniale personale și lume artistică, prin intermediul cărora analizează tensiunea dintre sisteme macro-politice și ritmuri individuale.

Artistele privesc munca dintr-o perspectivă coregrafică pe care o filmează și o interoghează prin multitudinea culturală și socială pe care o întâlnesc.

Expoziția devine „o lucrare esențială prin reunirea tuturor acestor povești spuse de persoane din America Latină și din Europa de Est – unele dintre ele voci puternice prin activism și anduranță, altele subtile în interiorul comunităților în care își construiesc viața”, spune curatoarea Alexandra Mihali.

Expoziția este deschisă la etajul 4 al MNAC, până la 17 ianuarie 2027.

„Reziliența basmului uitat: Modernismul”

Maria Mandea a conceput un demers de recuperare prin joc a patrimoniului modernist din Franța și România, imaginându-și un cadru de înțelegere pentru ceea ce numim „arhitectură modernistă”.

Labirintul expozițional aduce în prim-plan „păpușa”, un obiect trecut cu vederea, de zi cu zi, asemeni detaliilor arhitecturale pierdute în dinamica vizuală a cotidianului.

Astfel, privitorul are posibilitatea de a se plasa în poziția de co-creator, printr-o acțiune directă, singulaă, la care personajele-mediator se transformă în spectatori.

Proiectul mizează pe aducerea în prim-plan a unor personaje-mediator, fotografiate în relație cu edificii moderniste mai mult sau mai puțin recognoscibile, potrivit curatoarei Alexandra Elisabeta Moț.

Maria Mandea construiește personaje de peste un deceniu în cadrul practicii Micul Haos și le folosește ca instrument de cercetare a spațiului și a memoriei. Ea creează jocuri-instalații la scară mare, în care oamenii participă active, accesibile în muzee și spații publice (MNAC București, Ars Electronica Center Linz).

„Am încercat să găsim cele mai interesante povești ale unor arhitecți din perioada modernă și cum putem să-i transpunem pe ei în această lume de joacă”, a declarat Maria Mandea pentru curatorial.

Expoziția este deschisă la Parter/ Supantă, până la 17 ianuarie 2027.

Credit: curatorial