PORTRET – Ernst Wilhelm Nay, unul dintre cei mai importanți pictori postbelici din Europa

Pictorul modernist Ernst Wilhelm Nay (1902 – 1968) a fost mult timp nelipsit din colecțiile publice germane, apreciat pentru culorile saturate și compozițiile lui dinamice, declinate de-a lungul carierei din expresionism, informalism și arta abstractă.

Pentru că inclusiv în țara sa natală există dimensiuni ale operei lui care nu au fost încă descoperite, o retrospectivă este deschisă până în august la Hamburger Kunsthalle. Aceasta este cea mai mare expoziție a operei lui în decurs de trei decenii și cuprinde 120 de picturi, acuarele și desene. Obiectivul este acela de a contextualiza lucrările lui mai puțin cunoscute și de prezenta unui public nou practica lui Nay, potrivit artnet.com.

Retrospectiva reprezintă un fir ce leagă toate perioadele diferite ale creației lui, a explicat Aurel Scheibler, președinte al consiliului Ernst Wilhelm Nay Foundation, dealer de artă și nepot vitreg al lui Nay.

Nay și „arta degenerată”

Ernst Wilhelm Nay a studiat la Akademie der Künste din Berlin sub îndrumarea lui Karl Hofer. El a început să picteze la finalul anilor 1910 și până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial devenise un artist consacrat.

Opera lui a fost etichetată ca „artă degenerată”, iar aproximativ zece dintre lucrările lui au fost confiscate din colecțiile muzeelor. Însuși artistul a distrus una, de teama represaliilor.

Cu o situație financiară precară, Nay s-a înrolat în armată în 1939 și a fost trimis pe Frontul de Est, apoi în Franța. A reușit să continue să creeze, pictând un timp în atelierul unui artist amator cu care s-a împrietenit în Franța.

Studioul lui din Berlin a fost bombardat în timpul raidurilor. „Era mai liber să lucreze în străinătate decât în Berlin”, a povestit Scheibler, însă „era dificil să facă rost de pânze, așa că a făcut mai multe guașe și lucrări pe hârtie”. Lucrările din această perioadă și din cea de dinainte de război sunt rare și de mare interes pentru colecționari.

După război, la Bienala de la Veneția

Cariera internațională a lui Nay și-a luat avânt după încheierea războiului. El a participat la Bienala de la Veneția în 1948 și la prima ediție Documenta din Kassel, în 1955. Curatorul acesteia din urmă, Arnold Bode, l-a inclus în alte două ediții.

În 1956, Nay a reprezentat Germania la Bienala de la Veneția, apoi a făcut senzație la a treia ediție Documenta, când a prezentat lucrările „Eye Paintings” agățate din tavan, fapt care a împărțit publicul la acel moment.

Ernst Wilhelm Nay a murit în studioul lui din Koln, în 1968.

Retrospectiva de la Muzeul de Artă din Hamburg

Magdalene Claesges, director științific și șef al arhivelor Fundației Nay din Koln, a spus că cercetătorii și piața s-au concentrat pe faimoasele lui „Disk Paintings”, iar retrospectiva, al cărei curator este Karin Schick, caută să ofere o perspectivă polifonică asupra carierei lui cu diverse faze.

Lucrări din perioada 1954 – 1962, cunoscute ca „Scheibenbilder”, au avut mult timp căutare – o lucrare din acea perioadă, intitulată „Scheiben und Halbscheiben” (1955), a stabilit un record pentru artist șa Ketterer Kunst în 2017, când a fost vândută pentru 2,3 milioane de euro, de aproximativ zece ori mai mult decât estimarea, potrivit Artnet Price Database.

Însă perioade ca „Fugale Bilder” (1949 – 1951) au fost trecute cu vederea și prea puțin studiate. Aceasta marchează tranziția de la creația mai figurativă din anii ’40 la cea mai târzie a lui, mai abstractă.

Recent, mai multe instituții europene au decis să includă în colecțiile lor lucrări ale lui Nay. Centrul Pompidou din Paris a cumpărat în 2014 pânza „Inferno Hallelujah” (1964), iar Musée National d’Art Moderne de la Ville de Paris a achiziționat „Blau – Orange und Gelb” (1967) în 2016.

Scheibler a adăugat: „Oamenii îl redescoperă ca unul dintre cei mai importanți pictori postbelici din Europa”.

Retrospectiva Ernst Wilhelm Nay poate fi vizitată la Hamburger Kunsthalle până pe 7 august 2022.

Foto: Ernst Wilhelm Nay, 1964. © Barbara Deller-Leppert/Arhiva foto Ernst Wilhelm Nay Foundation