Scoarțe tradiționale românești și piese de patrimoniu, expuse la Madrid
Zeci de piese din patrimoniul Muzeului Național al Țăranului Român sunt expuse până la 31 ianuarie 2027 în emblematicul spațiu Real Fábrica de Tapices din Madrid.
„Roșu. Energia scoarțelor tradiționale din România” reunește 64 de bunuri culturale din colecțiile muzeului, dintre care 17 scoarțe tradiționale și 47 de piese de patrimoniu, clasate în categoriile Tezaur și Fond, prezentate pentru prima dată publicului în afara granițelor României.
Expoziția prezintă una dintre cele mai spectaculoase creații ale universului rural românesc, cu o remarcabilă valoare artistică și simbolică: scoarța tradițională. Selecția reunește scoarțe provenind din diferite regiuni ale României – Muntenia, Banat, Moldova, Dobrogea, Maramureș, Oltenia și Transilvania – și este completată de obiecte asociate torsului și țesutului, textile de interior și piese de port tradițional, oferind astfel o perspectivă mai amplă asupra bogăției și diversității patrimoniului cultural românesc.
În ansamblu, expoziția dezvăluie bogăția unei culturi textile profund legate de viața cotidiană și de momentele sale cele mai importante, de la sărbători și întâlniri de familie până la intimitatea căminului. Culoarea roșu, prezentă în numeroase dintre textilele expuse, dă numele și sensul expoziției, fiind o culoare întâlnită atât în universul tradițional românesc, cât și în identitatea vizuală a Spaniei. În tradiția românească, roșul este asociat cu viața, energia, protecția și bucuria.
Cel mai reprezentativ tip de covor în cultura tradițională românească
Scoarța este cel mai reprezentativ tip de covor specific culturii tradiționale românești. În 2016, tehnicile tradiționale de realizare a scoarței în România și Republica Moldova au fost înscrise în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO.
Din punct de vedere tehnic, scoarța poate fi integrată în categoria chilimurilor, dar sub acest nume apare în zone restrânse ale României, mare majoritate a covoarelor populare fiind desemnate sub denumirea de scoarțe. Numele e legat de faptul că ele învelesc pereții casei țărănești la fel cum scoarța copacului învelește trunchiul acestuia (orig. lat. scoarță = scoarță de copac). Este țesătura cu cea mai mare suprafață, ceea ce îi permite să reunească o multitudine de motive decorative, armonios integrate într-un ansamblu coerent, cu profunde semnificații simbolice. Fiind veche, a moștenit și a dezvoltat potențialul artistic al celorlalte tipuri de covoare cu care conlucrează în interiorul locuinței, ocupând locul central – mijlocul peretelui, beneficiind astfel de un nivel optim de percepere vizuală.
Alejandro Klecker de Elizalde, directorul general al Fundației Regale Fabrica de Tapiserii din Madrid, afirmă: „Cele peste 60 de țesături românești prezentate pentru prima dată în Spania ne permit să descoperim o tradiție artizanală de o valoare imensă și să stabilim un dialog între culturile europene care împărtășesc țesătura ca expresie a istoriei și identității lor”.
Expoziția este completată de un catalog bilingv (română – spaniolă) care cuprinde explicații științifice de natură etnografică și muzeală despre conceptul expoziției și descrierea pieselor de patrimoniu prezentate.
