Catacombele Sibiului, deschise după sute de ani
Singurele catacombe cunoscute ale orașului Sibiu, construite la subsolul Bisericii și al Mănăstirii Ursulinelor, sunt cripte care adăpostesc mormintele maicilor și slujitorilor fostei mănăstiri și pot fi vizitate începând cu 7 septembrie.
Proiectul de cunoaștere a istoriei orașului este derulat de Muzeul Național Brukenthal în colaborare cu Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia și Parohia Greco-Catolică din Sibiu.
Vizitele vor avea loc zilnic, începând cu 7 septembrie, la orele 12:00, 15:00 și 17:00, în grupuri de cel mult 10 persoane, iar prețul unui bilet este de 25 lei.
Biserica și mănăstirea ursulinelor
Inițial, pe strada Sării (în prezent strada Gheorghe Magheru) din Sibiu, a fost lăcaşul de cult al unei mănăstiri a călugărilor dominicani, care, în anul 1474, când s-au mutat în interiorul zidului de apărare, au construit biserica şi mânăstirea.
Original aparținând stilului gotic, elementele păstrate astăzi sunt portalul de acces în arc frânt, realizat din piatră, zona capelei de pe peretele nordic la nivelul bolților și al ancadramentelor, dar și prezența contraforților la exterior.
În anul 1543, în urma Reformei, populaţia săsească a trecut la luteranism, iar mănăstirea a fost desfiinţată. Biserica a intrat în posesia luteranilor. În perioada habsburgică, biserica – cunoscută sub numele de „Biserica mănăstirii” (în germană Klosterkirche) – a revenit cultului romano-catolic, fiind încredinţată maicilor ursuline, pentru a construi alături un pension de fete.
Astfel, în 12 iulie 1733 au venit din Bratislava opt călugărițe ursuline, fiind primite în mod festiv. În 1734, lângă biserică a fost construită mânăstirea propriu-zisă.
În 1769, clădirea a fost extinsă (banii fiind oferiți călugărițelor de împărăteasa Maria Tereza) pentru a putea face față noii instituții ridicate aici, adică școala catolică. Lucrările au fost terminate în 1772, costând 38.821 guldeni.
Desființarea ordinului iezuit (primul ordin călugăresc sosit în oraș odată cu administrația habsburgică) de împăratul Iosif al II-lea, a făcut ca multe dintre activitățile acestora să fie preluate de alte ordine călugărești. În Sibiu, ursulinele au acționat ca atare, preluând de la iezuiții alungați din cetate rolul educațional pe care îl aveau. Astfel în 1789, ele au deschis școala elementară catolică numită Școala Normală k.u.k. (Școala Națională a Marelui Principat). Şcoala era o continuare a gimnaziului catolic iezuit care funcționa din anul 1774. Școala ursulinelor (Ursuliner-Nonnen, Kloster und Schule) a fost una dintre școlile de elită ale orașului, aici învățând copii ai familiilor bogate, care doreau să-i educe într-un mediu german după un tipic iezuit.
În perioada interbelică, aici funcționa atât școala elementară de fete romano-catolică „Sf. Ursula”, cât și Gimnaziul de fete (romano-catolic) „Sf. Ursula”. În anul 1948 a fost desființată.
În perioada comunistă, aici a funcționat Liceul Pedagogic care, după 1990, a devenit Colegiul Pedagogic „Andrei Șaguna”. În 2010, colegiul a fost mutat pe aleea Turnu Roșu.
Monumente funerare deschise
Subsolul bisericii și mănăstirii ursuline a fost folosit în timpul războiului drept adăpost antiaerian și spital de război. Acolo se află zeci de morminte pe care timpul și-a pus amprenta, dar și omul, prin distrugere. Criptele adăpostesc rămășițele pământești ale măicuțelor și călugărilor care au slujit în Sibiu sau care și-au găsit sfârșitul acolo.
Numele lor este greu de identificat, în majoritatea cazurilor foarte puține morminte păstrând însemnele inițiale. Ce atrage atenția din primele momente în catacombe este că unele monumente funerare sunt deschise. Sicriele distruse și osemintele scoase din sarcofag sunt urme lăsate în timp de generațiile care, din curiozitate sau teribilism, au distrus o parte din istoria necunoscută a Sibiului.
